M-ai învăţat să preţuiesc cuvinte,
Să nu iubesc încă morminte...
Şi mi-ai pictat în suflet poezie,
S-arăţi că viaţa nu-i o iluzie...
M-ai învăţat printre lacrimi curate,
Că sufletele...pot fi soră...sau frate
Şi-mi aduceai soarele-n noapte,
Prin cuvintele mute şi şoapte...
M-ai învăţat să pictez sentimente,
Să nu le consider în viaţă absente...
Şi mă salvai când noaptea-dormea,
Îmi luminai ca o stea calea mea...
M-ai învăţat prin greşile mele,
Că oamenii nu trăiesc fără ele...
Şi mi-ai pansat rănile cu cuvinte,
Să îmi aduc în viaţă aminte...
M-ai blestemat să te ţin minte...
Să nu uit...nici măcar în morminte...
M-ai blestemat, dar nu prin cuvinte
Sau...oare, disperarea mă minte...???
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
