Plânge tristă comuna...
Suspină-mpreună cu luna,
Alungând dorul de paşi...
Cu doliul celor rămaşi...
Plânge timidă uliţa noastră,
Ascultă doar bolta albastră...
Mor fire crude de iarbă,
Ce vor suflet să soarbă...
Plânge poarta de tei...
Transformă amintiri în scântei,
Întâmpină-n durere veniţii...
Neîmplineşte...împliniţii...
Plânge...lumea în casă...
Presară flori moarte pe masă...
Se-aşează pe banca retrasă...
Cuvinte duioase...se lasă...
Plânge pământul primitor,
Rece-i sicriul, ocrotitor...
Plânge familia...de dor...
Şi eu, de sus...îi ador...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
