Când pleoapele mor,
Învie un dor...
Ce-l sorb amar,
Soptindu-l în dar...
Când moare tacerea,
Învie durerea...
Ce sărută docil,
Pierdutul copil...
Cand moare lumina,
Învie doar vina...
Că timpul e viu,
Că nu pot sa fiu...
Când moare abisul,
Învie şi visul...
Că om tu nu eşti,
Viaţă nu cerşeşti...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
