Şapte noiembrie, frunze de sânge,
Adorm gingaş pe solul ce plânge...
E cerul greu...şi frig sinistru,
Se stinge soarele măiestru...
Şapte noiembrie, într-o balanţă
Se pun lacrimi, fărâmi de speranţă...
Se sparg inimi triste de gheaţă,
Sentimentele noi se învaţă...
Şapte noiembrie, o dorinţă...
De ce tremuri....fiinţă?
S-a oprit timpu'-ncercând,
Să te salveze, oftând...
Şapte noiembrie, o răscruce,
Crucea de plumb, n-o mai duce..
Sau nu mai vrei...suflet pustiu?
Mi-aş arde trupul...să ştiu...
Şapte noiembrie...şi un zâmbit
Sincer de trist, pe chipul albit,
Perfect, din gheaţă sculptată...
Frumuseţe sinistra, curând uitată
Şapte noiembrie, şi-i totul trist,
Ţi-e trupul fin...fără exist...
Abandonat, aşteaptă să-l găsim...
Sub val de doliu...sfârşim...
Şapte noiembrie, şi-un vis...
Te caut prin rătăcitul abis...
Şi te găsesc, te strâng la piept
Întoarce-te!! Nu este drept...!
Şapte noiembrie...
E doar un vis...!
Tu mergi cu mine, ai promis...!
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
