Au înflorit zarzării, ca pe timpuri...
Cu flori de nori...trec anotimpuri...
A înviat din nou soarele muritor,
Dar cui îi pasă..?E totul trecător...
E iarăşi...noaptea tristă de metal,
Ce sărută cerul negru de cristal...
Trupul apatic, firav...îmi striveşte,
Aerul rece, uscat...timid, otrăveşte
Aceeaşi mireasmă de flori, ca atunci...
Cu corp parfumat în florile de lunci...
O recunosc...şi ne şoptim singuratici,
Ca luna şi luceafarul în nopţile văratici
Dar efemer... mă părăseşte haină...
Zburând departe...cu vântul în taină...
Lăsând doar urme infime de teamă,
Ce monoton pierzându-se, mă cheamă...
Nu o urmez...renunţ tăcut, anemic...
Sunt om...trecător, sunt...nimic...
Rămân captiv, în transă, melancolic...
Îmbătat pe veci, ca un notoriu alcoolic...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
