Cine să iubească...
lacrimile de nor...?
Când ura e firească...
şi cuvintele dor...
Cine să privească...
cerul, suspin albastru..?
Când totul e o mască...
ce-acoperă sinistru'...
Cine să primească...
eternul sloi de ură...?
Când nu vor să iubească
dar vor cu toţi căldură...
Cine să liniştească...
nemuritorul suflet...?
Când ei ştiu să jelească...
moartea cu un urlet...
Cine să-i zambească...
soarelui când răsare...?
Când nu pot sa găsească,
în moarte alinare...
Cine să trăiască...
cu parul alb, petale...?
Când vor să se ferească...
de negru' ce calcă agale...
Cine să...?!
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
