Nori de beton plângând,
Un tren bătrân mergând...
Oameni stupizi vorbind,
Oameni de abur rătăcind...
Copaci cu riduri, trişti...
Şoptesc : De ce exişti?!
Copaci cu frunze moarte,
Îţi duc gândul departe...
Zgomot monoton de şină,
Pierdut pe veci, suspină...
Timpul ce trece, doare...
Omul ce este, moare...
Tren , răpitor de vieţi,
Când ai să îi înveţi?
Că viaţa nu există,
E o secundă tristă...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
