Credea că este nimic...
dar în realitate era totul,
Nu credea în nimic...
dar simţea profund focul...
Şi plângea din nimic...
cu lacrimi de mormânt,
Nu mai dorea nimic,
nici ultimul cuvânt...
Căci n-o durea nimic...
pentru că nu era,
Poate...ascunsă în nimic,
lumea la pas cutriera...
Căutând prin nimic...
ea o să fie totul,
De nu poţi, nu-i nimic...
o să-i iubeşti mormântul...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PuisiImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
