Ce liniştită eşti,
ca norii...
Viorile le chinuieşti,
te vinzi uitării...
Şi mii de flori...
pe lângă tine,
Oceane de fiori...
Şi lume vine...
Se lasă trandafiri,
şi lacrimi...
Cu tine, amintiri...
mor inimi...
Când rece eşti,
ca ploaia...
Lumea o amuţeşti,
si tace foaia...
Că-s şi pe mine,
flori, şiroaie...
Nu sunt aline,
negre straie...
Privim de sus,
ca Isus...
Oamenii, disperarea...
amintirea, uitarea...
.............................
............................
..........................
înmormântarea.
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
