"Castle On The Hill"

Problema...

Eren pov.
Doar ce m-am trezit,şi am coborât în bucătărie unde sunt întâmpinat de,o nu prea bine dispusă Hanji.De obicei ea e o persoană matinală,dar acum cu siguranță a primit o veste proastă.

"-Neața Hanji."
"-Neața Eren.."spune aceasta în timp ce bea o gură din cafea.

"-Văd că nu prea ai chef de viața în dimineața asta,s-a întâmplat ceva?"o întreb,în timp ce îmi pun şi eu cafea şi mă aşez fața în fața cu ea la masă.

"-Ah,nu nu-i nimic,doar că vorbeam cu un prieten şi a zis că va veni în țară dar se pare că avionul lui are o întarziere de câteva ore şi nu ştie dacă poate să ajungă la timp..."termină fraza cu tristețe în glas...

Cred că sunt prieteni foarte buni,având în vedere că nu am văzut-o aşa de tristă de când a plecat Levi,şi asta e cam acum 4 ani..

"-Dar va ajunge într-un final aşa-i?"am întrebat,încercând să par pozitiv
Ea aprobă dând din cap,tot îngrijorată de 'problemă'.

Am decis să schimb subiectul aşa că am întrebat-o dacă a mai vorbit cu Levi,dar când a auzit numele lui se uită dintr-o dată la mine şi a spus că nu a vorbit cu el de ceva vreme... .

OK,Hanji se comportă cam ciudat în dimineața asta,prima oară faza cu acel prieten şi acum felul în care a răspuns mă face să cred că ştie ceva şi nu vrea să îmi spună..,am fost întrerupt din gândurile mele când Armin a intrat în bucătărie,arătând de parcă nu a dormit nici măcar o oră.

"-Iar te-ai uitat la anime toată seara?"îl întreb retoric,pentru că deja ştiam răspunsul

"-Neața si ție, şi da,am stat şi m-am uitat toată seara pentru că fiecare sfarşit de episod mă ținea în suspans şi asta s-a cam întâmplat până la 9:30."spune scărpinându-se în cap şi căscând

"-Tipic ție.."răspund şi mă ridic să îmi pun nişte cereale,sau mai bine zis să gătesc ceva,din vreme ce nu mai avem cereale..

"-Ce vreți să facem azi baieți?"spune Hanji dintr-o dată şi ne captează atenția mie şi lui Armin.

"-Mergem la--'', nu apucă Armin să termine ce are de spus pentru că am completat eu.

"-La magazin,deabea mai avem ceva mâncare.."

"-Ok,ok, dar dupa ce ați zice să mergem la castel?"spune Armin entuziasmat

"-O idee bună,nu am mai fost pe acolo de ceva vreme!"aprobă Hanji la fel de bucuroasă
Ambele priviri se întorc spre mine,iar eu la rândul meu aprob,dând din cap.

Am şi mers la maga,am gatit,am mâncat iar acum trebuie să mergem la castel.Nu e chiar castel,dar aşa l-am numit noi.E defapt o clădire neterminată cu 3 sau 4 etaje şi are aşa formă parcă ar fii un castel,sau cel puțin aşa ne-am imaginat noi cand l-am descoperit.

Era vacanța de vară şi
eu,Mikasa,Hanji,Levi,Armin,Connie,Sasha,Jean si Marco aveam 7/8 ani şi înălțam zmee pe o pajişte când dintr-o dată am pierdut ața zmeului şi am alergat după el până peste un deal şi am văzut că s-a oprit lângă o clădire ciudată.Ceilalți m-au urmărit rapid,şi aşa am văzut că acea clădire semăna cu un castel,mi-am luat zmeul şi am zis de ce să nu intrăm.. Şi asta am şi făcut,nu era cine ştie ce,având în vdere că era abandonat,nu avea geamuri şi avea multe scări care duceau până pe acoperiş,dacă puteai să îl numeşti aşa.Tuturor ne-a plăcut 'castelu' aşa că am decis;acolo va fi locul nostru special.

Până ce mi-am adus aminte cum am descoperit locul,deja am ajuns.
În fața ochilor noştri,stă aşa zisul nostru castel, este înconjurat de o pajişte verde-gălbuie,unde poți zării câțiva maci,copaci înalți cu frunze aurii din moment ce e septembrie,şi ciripitul păsărilor ce este melodia acestui loc se face auzit din ce în ce mai clar. După ce am revenit toți la realitate am început să alergăm pe pajişte ca şi cum am fi nişte copii de 5 ani.Vântul sufla prin parul meu castaniu,iar eu zâmbeam cu gura până la urechi,pentru că mi-a lipsit locul acesta.

Ultima oară când am venit aici a fost acum 2 ani,şi a fost cu Levi..,era vacanța de iarnă şi venise în țara dar a stat doar o săptămână.Încă îmi amintesc acea zi clar, era vineri,ziua în care trebuia să şi plece aşa că am zis să o facem specială, mai toți din grupul nostru aveau 15 ani,aşa că ne-am adunat cu toții la el acasa ne-am jucat Monopoly,Twister,..,ne-am uitat la filme dar până la urmă au plecat ceilalți unul câte unul lăsându-ne pe mine şi pe Levi singuri, iar noi am zis să mergem la castel.

Am ajuns acolo pe la ora 4 şi ceva,şi ne-am plimbat,ne-am bătut cu bulgări şi la un moment dat ne aşezăm sub un copac mare,şi ne uităm cum soarele apune încet,încet.

Dintr-o dată Levi mă priveşte fix în ochi şi îmi spune:"Să şti că îmi vei lipsi,Eren"chiar dacă a încercat să ascundă tristețea sa din glas,tot am putu o remarca..aşa că i-am răspuns

"Şi tu îmi vei lipsi Levi..,dar nu cred că vrem să ne gândim la plecarea ta în momentul ăsta"

şi i-am zâmbit,el aprobând şi zâmbindu-mi înapoi,cu un zâmbet pe care doar eu puteam sa îl văd,unul sincer,şi acum că mă gândesc la asta,cred că ăsta e motivul pentru care îl plac,în preajma mea este el însuşi,nu trebuie să ascundă ceva sau se prefacă când e cu mine.

Dar ca orice poveste,trebuie să aibă un final,şi acesta a venit când mama lui l-a sunat şi ia spus să ne îndreptăm spre casă pentru că vor pleca în curând.Am plecat de la locul nostru şi când am ajuns acasă l-am ajutat să îşi facă bagajul şi am plecat împreună cu părinții lui şi cu părinții mei la aeroport.

În timp ce părintii noştri îşi iau rămas bun,eu stăteam fața în fața cu Levi şi vorbeam până ce l-a strigat mama sa pentru a nu pierde zborul."Vin imediat!"a răspuns

"Se pare că ne auzim la telefon când ajung aşa-i?"intreabă

"Normal că da!"îl asigur.Îl îmbrățişez şi apoi îl întreb

"Ştiu ca mâine e ziua ta de naştere şi nu putem fi împreună,dar pot să îți dau cadoul acum?"

"Ce cadou?"întreabă roşind,dar şi curios

"Vei vedea" nu apucă să mai spună altceva pentru că îi cuprind bărbia între degetele mele şi o ridic până când i-am simțit buzele lipite de ale mele.Mă aşteptam să se retragă,dar spre surprinderea mea a răspuns sărutului. Când am rupt sărutul amândoi roşeam şi vrând să mai zic ceva am fost oprit de mama sa care venise să îl ia pentru a urca în avion.