Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

12. Esti Un Artist

-Missy!

Am mai strigat odata in speranta ca se va intoarce. Ca orasul mare nu a inghitit-o, ca pot sa ii vorbesc. Am lasat sa imi scape cateva injuraturi odata cu un alt set de lacrimi.

Nu imi venea sa cred. De ce naiba intrase Missy exact in momentul asta?! De ce a trebuit ea sa intre?! M-am mai uitat in stanga si in dreapta si apoi m-am intors spre usa firmei pregatit sa intru dar intrarea era blocata. Aproape toti angajatii mei erau in fata mea cu gura cascata si ochii plini de ura.

Si atunci realizarea m-a lovit.

Nu aveam fata acoperita.

Toti cei aproape 100 de oameni incepura sa tipe si sa huiduie. Cu o ultima rabufnire am inceput sa fug aruncand o ultima privire spre unchiul meu care statea in fruntea lor cu un zambet satisfacut pe fata.

Oricine ar fi mers la ora aceea pe strada ar fi vazut un barbat in varsta cu cap de tanar alergand cu lacrimi in ochi pe strazile intortocheate ale Londrei, incercand sa se ascunda in umbrele marilor cladiri zgarie-nori.

Cu capul plecat in pamant si cu privirea fixata pe varful pantofilor mei alergam ca un bezmetic lovind pe toata lumea din drumul meu cu gandul sa ajung acasa si sa plang. Dar stiam ca nu voi rezista pana acasa dat fiind ca lacrimile deja mi se scurgeau pe obraji facand bucatile de silicon din masca mea sa se dezprinda mai tare.

Cu mainile tremurande si abai reusind sa vad ceva prin ceata care mi se pusese pe ochi am reusit cumva sa il sun pe Harry.

-Hey Ni-Ni!

-Ni-Ni?! SeriosHarry?

Vocea imi tremura si stiam sigur dupa sunetul pe care il facu in momentul cand ma auzi vorbind ca Harry stia clar ca plang.

-Niall, de ce plangi? Trebuie sa vin sa te iau de undeva? Esti ranit? Sa ma pregatesc de bataie?

-Sunt bine. Doar veniti acasa va rog.

Harry incerca sa imi mai zica ceva dar i-am inchis telefonul in nas. Lacrimile curgeau din ce in ce mai tare asa ca am decis sa nu il mai las sa ma auda plangand. Nu vroiam sa fie si mai ingrijorat. Nu mai vroiam sa fiu mereu eu cel care plange, cel care este mereu protejat de ei, cel care nu poate sa aiba o relatie, cel care trebuie sa fie dadacit.

De doi ani am avut grija de firma tatalui meu, nu pot sa cred ca oamenii nu au incredere in mine! Si acum chiar o sa ma urasca. Ma urasc doar pentru ca m-am ascuns. E chiar atat de rau ca nu am vrut sa dau firma unui necunoascut nenorocit care nu poate sa aiba grija nici macar de el?

Fara sa imi dau seama ajunsesem in fata casei dar imi era frica sa intru in casa, imi era frica de ce o sa se intample cand o sa afle mama.

Cu mainile tremurande am deschis usa pasind incet in casa. Cinic perechi de ochi se intoarsera in acelasi timp spre mine. Baietii pareau atat de ingrijorati… Iar mama avea ochii in lacrimi.

Cand ma vazu in usa alerga spre mine prinzandu-ma intr-o imbratisare de urs.

-Mama… Nu ma imbratisa! Te rog nu ma mai trata ca pe un bebelus.

Am scuturat-o cu greu de pe mine si m-am asezat turcceste in fotoliu fara sa ma derajez sa imi mai scot costumul. Baietii ma priveau uimiti iar mama ramasese cu bratele in aer. Dar mie nu imi pasa, nu vroiam sa ma vada plangand, nu iar. Nici nu stiam de ce naiba i-am chemat pe baieti.

Un brat puternic se aseza in jurul umerilor mei dar nu m-am intors sa vad cine e. Stiam deja. Harry. Inca una se strecura in jurul stomacului meu. Louis. O mana calda imi lua palma intr-a sa. Liam. Zayn se strecura prin spatele fotoliului si isi puse bratele in jurul gatului meu. Fara sa imi dau seama, am inceput sa transform tensiunea pe care o tinusem in lacrimi. In doar cateva secunde plansul ma zguduia iar tricoul lui Zayn se uda mai tare. Dar niciunul dintre ei nu imi dadea drumul. Si ma simteam bine din cauza asta. Ma simteam ca si cum nu imi vor da niciodata drumul. Si totusi in acelasi timp vroiam sa nu ma mai tina asa. Nu vroiam sa fiu obiectul lor de caritate. Nu vroiam sa vada plangand. Nu vroiam ca Louis sa ma mai frece pe spate de parca as fi o fetita plangand ca si-a pierdut ursuletul. Nu vroiam multe. Dar parea ca exact alea se intamplau. Nu e corect. Trebuie sa se opreasca.