Buna!Ma numesc Beatrice Izmail!Am 18 ani!Am parul castaniu combinat cu blond la varfuri.
O sa incep cu inceputul ca sa nu fi-ti in ceata! La varsta mea,fetele au grija hainelor,unghii,baieti si alte minunatii.Ei bine si eu as fi avut aceste probleme grave cum le numesc marea majoritate,dar eu sunt o fata ce a fost adoptata la varsta de 1 an de familia Izmail.Sunt niste oameni minunati ce mi-am oferit o educatie foarte buna!
Acum 2 saptamani am aflat ca ei nu sunt parintii mei naturali asa ca am preferat sa am pentru o perioada spatiul meu casa ma pot acomoda cu vestile.
M-am mutat de curand singura intr-un apartament din Etiler.O zona frumoasa si linistita exact acel tip de zona de care am nevoie.Cu parintii mei vorbesc sar mai rar,desi nu ar fi normal,dar ei ma inteleg cum au facut-o si pana acum.
Astazi este prima zi de scoala!Sa fiu sincera sunt putin emotionata,totul este nou pentru mine si imi este frica sa nu fiu respinsa sau poate mai rau.
La scoala:
Am ajuns destul de repede la scoala.Mi-am parca masina in parcarea pentru elevi si am pornit catre secretariat sa imi iau orarul.In drum am simtit o lovitura in mana dreapta si mi-am scapat geanta si telefonul pe jos.
De la volanul masinii care m-a lovit a coborat un baiat inalt,brunet cu ochi caprui,un corp mirific.Doamne apara-ma!La ce imi poate sta capul in momentele astea!
-Buna!Imi cer scuze ca te-am lovit,eram atent la telefon si nu m-am asigurat sa vad daca sunt si alte persoane in jur!doamne era asa frumos si avea o voce superba!
-Buna!Nu este nicio problema,dar incearca sa te uiti si pe unde mergi data viitoare.In mod normal cei care sunt la volan si sunt atenti la telefoane trebuie sanctionati!
-Asa este!Uite eu sunt Emir,imi pare rau ca te-am lovit.Poate ma pot revansa.Uite astea sunt ale tale,imi pare foarte rau pentru telefonul tau spart.Iti voi cumpara altul nou!
-E na uite pe dracu!Sa te stergi cu ei pe cap!Crezi ca vreau banii tai??? Ei bine iti voi raspunde eu! Nu ii vreau poti sa ii pastrezi!!Mi-am luat lucrurile de la el si am plecat nervoasa catre secretariat.
Dupa toata treaba cu scoala,dupa ce mi-am vazut clasa,colegii si scoala (in mare parte) am plecat spre casa pentru dus si somn!
Cand am ajuns acasa am vazut televizorul aprins si niste bagaje in hol.Ma intrebam cine ar mai avea chieia casei mele si atunci o vad pe mama iesind din bucatarie avand pe ea un sort,ochii rosi si unflati de la plans si o ya va cu prajituri in mana.Serios acum e suparata,ba chiar a plans si ei ii arde de facut prajituri,cateodata e foarte ciudata.
-Beatrice,ai venit!Cat ma bucur sa te vad!
-Buna,mama!Da am venit,aici locuiesc.Spun incercand sa zambesc.Mama ce ai patit?De ce esti suparata?
-Dar nu sunt scumpa mea!
-Mama!Uite se vede ca incerci sa ascunzi ceva ce te macina,te rog sa imi spui adevarul!!
-Beatrice,ei bine...si facu o pauza pentru a isi gasi cuvintele am presupus.Ei bine eu si Omer vom sta aici pentru o perioada,asta pana ne vom gasi o casa.Tatal tau a zis sa venim aici,el trebuie sa plece cu munca in Spania.Omer nu a vrut sa plece pentru ca vrea sa mergem toti,ceea ce inseamna ca asta te include si pe tine,fata mamei.
-Mama,eu...bine,chiar nu stiu ce sa spun!E mult prea repede,prea din scurt si in plus doar ce m-am mutat aici la scoala.De ce m-ati lasat?
-Beatrice....nici eu nu am stiut pana acum doua zile.Daca doresti poti vení cu noi in Spania!Va fi un nou inceput pentru noi toti,pentru familia noastra,sa fim din nou uniti si fericiti.Dar asta numai cu acordul tau.
-Bine mama,merg sa imi fac bagajele,cand e plecarea?
-Uite noi nu....stai asa....Ai acceptat sa vi cu noi?
-Da..cam asta am facut,ii spun si zambesc dulce.M-ati crescut si iubit ca pe propriul copil,voi sunteti familia mea!Decí e normal sa fiu alaturi de voi,corect?
