Victim Of Ecstasy

Capitolul 10: Pauza

Chinul era una si cu totul alta agonia asta pura, ca si cum cineva i-ar fi smuls unghiile din carne cu un cleste. In momentul de fata , Faith avea parte de aceasta din urma. Sau cel putin asa i se parea.

Strangea din dinti si incerca sa se gandeasca la orice altceva in afara de pelicula de sudoare care ii acoperea pielea, de plafonul aflat mult prea aproape de fata ei, de faptul ca abia daca putea respira in cutia asta inghesuita, un adevarat cosmar pentru un claustrofob. Dar fara succes. Singurul gand care i se rostogolea in minte era ca, daca nu reusea sa iasa de aici repede, avea sa faca o criza de isterie in fata tehnicianului aflat dincolo de suprafata de sticla din stanga ei.

- Inca un pic, Faith.

Minunat. Splendid! Exact ce voia sa auda. Stia ca nu trebuie sa miste - asta nu ar fi facut altceva decat sa-i prelungeasca suferinta -, insa oricum dura mai mult decat era normal pentru o simpla analiza. Ce naiba facea acolo, dadea o petrecere? Rabdarea nu fusese niciodata punctul ei forte.

In sinea ei, scoase un strigat de bucurie cand aparatul bazai din nou si patul incepu sa se retraga din tunel. Gata. In sfarsit. Douazeci de minute de iad. Si, la urma urmei, nici nu fusese cazul sa se ia de tehnician. Gandul asta o facu sa surada.

Tehnicianul iesi din camera de control si desfacu legaturile care-i imobilizau capul si umerii.

- N-a fost chiar asa rau! Cum va simtiti?

Faith se ridica in capul oaselor si isi freca cicatricea lunga care-i brazda zona tamplei.

- Ca o sardea.

Barbatul chicotii.

- Da, multi pacienti spun asta. Va trebui sa mai ramaneti pe-aici pana analizam imaginile si ne convingem ca avem tot ce ne trebuie. Va trebuii sa va internam.

Faith incuviinta din cap, stiind prea bine cum mergeau lucrurile. O asistenta o conduse pe Faith pana in salonul unde urma sa-si petreaca noaptea. Asistenta o lasa pe Faith sa se schimbe de hainele pe care le avea...Faith urma cumintica in pat si o privise pe asistenta roscata.

- Cum te cheama? intreba Faith pe un ton copilaros.

Asistenta se intoarse si-o privise cu ochii mari si nedumeriti pe Faith.

- Monique. raspunse ea, aparandu-i pe buze un zambet jucaus. Al tau?

- Faith. Esti frantuzoaica?

- Da. Si tu esti dedicata lui Dumnezeu?

- Nu cred c-as putea spune asta...M-ai putea invata cateva cuvinte in franceza? Desigur, daca vrei..

- Mi-ar face placere. Ce-ar fi sa vin sa te vizitez dupa ce mi se termina tura?

- Ar fi perfect! raspunse Faith incantata.

- Bine, atunci ne vedem mai tarziu.

- Pa, Monique!

Dupa ce Monique iesise din salon, pe usa intra Brook, privind-o ciudat din urma pe Monique.

- Hei, Faith!

Expresia fetei lui Faith se schimba atunci cand o vazuse pe Brook.

- Buna...

Brook se aseza pe scaunul de langa patul lui Faith. Ii lua usor mana in palmele sale reci, strangandu-i-o. Privirea lui Faith fugise inspre mainile lor.

- Esti bine?...

Faith isi ridica privirea, ochii ei intalnindu-i pe ai lui Brook.

- Nu...De ce m-ai adus aici?

Brook ii lua usor mana si-o puse pe obrazul ei rece.

- Nu vreau sa patesti nimic. Inca mai ai cateva arsuri si au ramas zgarieturi..

- Se vor vindeca.

- E mai bine asa. Aici esti in siguranta.

- Nu pot spune acelasi lucru despre ceilalti..

- Ce?

- Nimic. Te iubesc.

Brook cascase ochii mari si zambise.

- Si eu te iubesc..Se ridica sprijinindu-se de spatarul scaunului si o saruta pe buze.

- Brook...Nu poti ramane cu mine peste noapte? Mi-e frica sa stau singura aici...

- Scuze, iubito. E impotriva regulamentului.

- Inteleg..

Brook o privise si zambise.

- Hei, capul sus. Maine te voi scoate de aici. Si te rog sa tii telefonul deschis tot timpul si aproape de tine ca sa te pot suna.

- Okey.

Faith isi incrucisa mainile in jurul gatului lui Brook si se lungise sarutand-o lung..

- Brook...Nu-mi vor pune perfuzii, asa-i?

Brook rase...

- Daca vei fi fetita rea iti vor pune.

Faith se incrunta si scoase limba intr-un mod rautacios. Brook ii ciufulise parul. Faith isi ridica privirea spre ea...

- Sa-mi aduci bomboane, bine?

- Bine. Sa fi cuminte si sa asculti de doctori.

- Bine!

Brook o mai saruta o data pe crestet..

- Ne vedem maine, iubito...Vise placute.

- Si tie la fel, Brook.

Brook pleca din salon. Faith isi smuci privirea spre fereastra, asteptand tacuta ca Monique sa se intoarca.

Dupa mai bine de 2 ore , roscata isi facuse aparitia, de data aceasta imbracata in haine normale, ci nu de asistenta. Faith deschise ochii si zambise, vazand-o.

- Ai venit!

- Cum as fi putut lipsii? Ti-am adus si o carte ca sa putem invata.

- Multumesc. Faith zambise inocent si lua cartea, aruncand-o pe jos. Nu vom avea nevoie de ea.

- P-Poftim?

Usa salonului se trantise singura, incuindu-se.

Monique se intoarse privind speriata in jurul ei. Cand isi intoarse capul, Faith era doar la un 1 cm distanta de ea. Monique se sperie si pasise in spate, pana se lipise de faianta gresie. Faith inainta..

- Nu..Nu te apropia!

- Je me suis ennuye de vous, hybride. (M-am suparat pe tine, corcitura)

Faith se apropie destul de mult incat sa-i simta respiratie chiar in fata ei...Roscata tremura din toate incheieturile iar inima ii batea atat de tare incat Faith i-o putea auzi. Ranjise. Continua sa se apropie..

- Ti-e frica? intreba Faith , depunandu-i un sarut pe gat.

- C-Ce ai de gand...sa-mi faci?..

Faith se uita in ochii ei si zambise inocent.

- Am de gand sa te omor. zise pe un ton vesel.

Ochii roscatei devenisera mari. Incepuse sa se zbata si sa tipe..

- Degeaba scumpete...Nimeni nu te poate auzi.

Faith se enerva atat de tare incat o arunca jos, pe gresie si incepuse sa traga egoist de bluza ei.

- Inceteaza!

- Nu-mi dai ordine tu...! si-i daduse o palma. Faith scoase din maneca sa un briceag si-l desfacuse, ridicandu-l deasupra pieptului contractat al roscatei. Faith avea un zambet bolnav.

- Sa le spui celor din Iad ca-i salut!...