Mi-am lăsat tineretea printre randuri

Eu

Ca orice alt om si eu visez. Merg pe strada toamna cand frunzele cad,totul fiind un cliseu parca,dar in fiecare an ceva e nou. Nu mai visez aceleasi lucruri,visez un viitor,un an mai bun,poate note si mai mari...cine stie.In fiecare an e diferit. Parcul ramane la fel,cu pomii lui aramii si nuantele acelea "burgund" cum imi place sa le numesc eu,de parca ar fi un ruj de firma,dar eu sunt altfel. Ceva se schimba emotional in mine. Nu mai am gandirea aceea de copil limitat,acum totul merge spre bine.
Ca si in fiecare an,ma plimb pe strazile aglomerate si observ oamenii-ceea ce stiu sa fac cel mai bine. Vad oameni ingandurati,care trec pe langa mine si li se formeaza o cuta pe frunte,semn ca ii macina ceva,vad oameni tristi cu fețe abatute,sparte in mii de bucati,bucati ce nu mai pot fi lipite la loc. Vad si oameni veseli,acestia sunt mai rari,dar sunt. Obisnuiesc sa chicoteasca la telefon sau sa isi tina persoana iubita de mana,asta ii face fericiti.
De cand ma stiu m-au interesat oamenii,mereu am vrut sa ii ajut,dar din lipsa de experienta ajungeam sa ma bag prea mult in sufletul lor,metaforic vorbind,fara sa-mi dau seama ca merg prea departe. Pana acum viata mea a fost sa urmaresc oamenii,sa le observ expresiile fetelor si sa le descifrez gandurile si secretele. Aceasta este calatoria pe care aceasta carte o propune,o lume haotica in care trebuie sa supravietuim,felul in care ne manifestam dorintele sau supararile si mai ales emotiile nostre prin care trecem de la o zi la alta.