Epilog ILPA

-EPILOG-

O alta noapte de sambata, o alta noapte alba. Scutece, plansete, si chitaituri. Nimic nou sub soare. Era seara lor. A parintilor. Curios lucru, fiindca nici unul nu planuise asta. Nici unul nu planuise sa aiba sotie, iubita, sau logodnica. Cu atat mai putin, copii.

Si totusi, cumva, s-a intamplat.

***

Nick musca cu pofta din burgerul sau, desfatandu-se ca un copil rasfatat cu aromele ce veneau dinspre gratar.

-Daca va miscati in ritmul asta, avem sa vedem meciul in joia de apoi.

Marc ii arunca o privire mustratoare, si atunci cand nici una dintre fete sau copii privea, ii arata ostentativ degetul din mijloc, semnul universal pentru frustrarea pe care el o simtea acum.

-Treci si fa-le tu daca esti mai bun! Ii ceru Marc, trecandu-si mana prin parul negru ca noaptea.

-Hai baieti, linistiti-va, le ceru Liam venind cu una dintre fetele lui in brate. Fetita sa de doar noua luni chitai de fericire cand langa ea, pe craca, o vrabiuta incepu sa cante, ignorand haosul din curtea familiei Thorne.

De doi ani, de cand erau casatoriti, Marc si Karen erau dedicati aproape in totalitate fetitei lor, Macie, acum in varsta de un an si trei luni, dovada stand chiar gesturile lui Karen de a-i aseza mai bine suvitele de par la fel de intunecate ca ale tatalui sau, afisand o grimasa cand copila se trase inapoi, si il cauta cu privirea pe fratele sau mai mare, Tim.

-Tim scumpule, vrei sa vii sa o tii pe Macie? Am ceva de luat din casa, sa ii arat Victoriei.

-Sigur mama, se auzi vocea baiatului venind de undeva de langa piscina.

In partea opusa a curtii, Annie, medicul care ajutase la nasterea micutei Macie, si a lui Kevin, baietelul lui Nick si al Victoriei, dadea acum sfaturi despre sarcina si prietenoasei Amber, care mai avea mai putin de doua saptamani pana la nastere.

-A devenit aproape imposibil si sa respir, se planse aceasta, cu un aer care trada totusi mai multa incantare decat suparare.

-Imi pare rau iubito, zise Logan venind in spatele ei, si sustinand abdomenul cu o mana mare, puternica. Mai avem putin.

-Eu mai am putin! Accentua ea, nereusind sa isi abtina surasul. Tu ai putea la fel de bine sa mananci popcorn pana in ziua nasterii.

-Ei haide, nu fii rea! Stii ca am fost activ pana acum!

Amber reusi chiar si acum sa afiseze pentru cateva clipe o usoara roseala, cu gandul la felul in care o ajutase Logan in lunile de sarcina. Trecu repede de ele insa, isi saruta sotul, si se arunca din nou in discutie, alaturi de noile sale prietene.

Iar de-a lungul zilei, atmosfera se pastra la fel. Tim era adesea desemnat sa se ingrijeasca de bebelusi, reusind sa indeplineasca cererile cu mare sfat. Era treaba lui, asa spunea. Era fratele lor mai mare. Avea sa ii invete fotbal pe Kevin si pe Eddie, baietelul lui Liam si al lui Annie, si sa construiasca mici casute de papusi pentru Macie, iar mai tarziu, cand se va naste si va fi destul de mare, va face acelasi lucru si pentru fetita lui Logan si a lui Amber.

Masa fusese la fel de bogata ca in fiecare duminica de pana acum. SI asta insemna intotdeauna poate prea mult zgomot pentru o familie normala. Dar ei nu se incadrasera niciodata in acest tipar. Nici macar cei patru prieteni. Fusesera intotdeauna prea energici, prea galagiosi, activi si plini de idei, pentru a fi vreodata tacuti. Nu era liniste nici macar cand unul din ei era suparat. Desi asta se intampla rar. Erau un tot unitar. Intotdeauna fusesera. Prietenia lor mergea mult mai departe decat simpla definitie a cuvantului. Ii legau multe. Iar acum, stand toti aici, in curtea plina de chiuituri, vise, amintiri, intamplari de toate felurile, privind femeile care le erau sotii, si copii de toate varstele realizara cu totii ca erau norocosi. Aveau langa ei cei mai buni prieteni, minuni de copii, si unele dintre cele mai frumoase femei le acceptasera umilele cereri in casatorie.

Si totusi, stand acolo, muscand cu pofta din imaginea din fata lor, barbatii simtira ceea ce nu credeau ca vor trai vreodata. Miros de burger ars. Si chiote de copii. Toate se intamplau datorita lor. Mandria nu le fu dezarmata nici cand nu reusira sa salveze decat jumatate din gratar. Dar ce mai conta? Aveau destul timp sa il refaca. Fiindca urma o alta noapte de sambata, o alta noapte alba. Scutece, plansete, si chitaituri. Si presarate cu multa grija, desi neplanuite, multe nopti incarcate de pasiune. Printre schimbatul scutecelor, desigur.