VIATA UNUI ADOLESCENTA...

Capitolul 1:

Bună eu sunt Melisa Benson, am 17 ani aproape 18 o sa ii împlinesc peste doua săptămâni, am terminat școala acum o luna deci sunt în vacanță iar când credeam ca o sa ma bucur de vacanta împreună cu prietenii mei din New York am primit vestea de la părinți ca o sa ne mutam în Florida, o nouă școală, noi colegi, noi prieteni, mai pe scurt o noua viata, dar nimeni nu o sa poată sa ma oprească pentru a-mi îndeplini visele.

Ma trezesc dis de dimineata deoarece razele soarelui isi fac loc printr-e crapaturile dintr-e cele doua draperi de culoare mov,imi duc incet mana spre telefon pentru a vedea cat este ceasul dar inainte sa-l ating incepe sa bazaie semn ca am primit un mesaj,imi scriu parola pentru a-mi debloca telefonul si vad ca mesajul este de la mama care imi spune: " Draga mea,eu cu tatal tau am plecat foarte de dimineata deoarece in sfarsit am primit confirmarea ca sunten angajati de la locul de munca,nu am vrut sa te trezesc, ai grija de Angel si Eigel si sa te intelegi bine cu sora ta.Pa scumpa mea ne vedem diseara!",ma trezesc buimace din patul meu pufos dupa ce imi termin de citit mesajul imi i-au papuceii cu iepurasi si intru in baie pentru a-mi face rutina dupa ce termin si ies din baie ma indrept  direct spre bucatarie pentru a lua micul de jun,cobor scarile cand din camera alaturata se aude glasul pitigaiat al surorii mele enervanta Ema,nu o bag in seama si continui sa cobor scarile,ajung in sufragerie si vad ca Angel si Eigel se jucau lego,le spun doar un simplu "Buna" pentru a nu-i deranja si imi continui drumul spre destinatia aleasa,ajung in bucatarie si vad ca masa era plina de bunatiti,dupa ce stau si ma gandesc cine a pregatit toata mancarea (deoarece cred ca sora mea nu ar fi facut asta) nu stau mult pe ganduri deoarece in fata mea apare o femeie mai invarsta decat mama.

Veronica: - Bună dimineața, domnișoara Benson!
Eu: - Bună dimineața! Dar cine sunteți și ce căutați în casa noastră?
Veronica : -Scumpo, nu trebuie sa te speri eu sunt noua servitoare probabil mama dumneavoastră nu va anunțat în privința mea.
Eu: - Ok, deci ce mi-ai pregătit la micul dejun?
Veronica: - V-am pregătit omleta cu ardei rosu și verde, piept de pui cu cartofi prăjiți și salata de varza.
Eu: - Mama mea v-a spus sa îmi pregătiți toate astea?
Veronica: - Da, mi-a zis sa va pregătesc micul dejun atunci când va treziți.
Eu: - Mulțumesc dar nu era nevoie, putem sa îmi pregătesc și eu ceva sa mănânc.
Veronica: - Cum este posibil atunci de ce m-ați mai angajat?
Am început sa rad la reacția doamnei și m-am așezat la masa, dar nici nu ma fac comoda deoarece în bucătărie întra nimeni alta decât enervanta mea sora Ema. Nu o bag în seama și încep sa mănânc din omleta pregătita.
Ema: - Veronica nu ți-am spus sa vi sus la mine în camera deoarece am văzut o pânză de păianjen, te aștept de o ora.
Veronica: - Scuzați-mă domnișoara dar a trebuit sa pregătesc micul dejun surori dumneavoastră.
Ema: - Ce îmi pasa mie, poate sa își pregătească și ea, deaia are mâini.
Veronica : - Cum este posibil domnișoara, o sa vin imediat după ce sora dumneavoastră termina de mâncat.
Ema: - Ce? Nu Veronica nu accept asa ceva acum o sa ma urmezi pana în camera mea și o sa dai jos acel monstru.
Veronica: - Dar domnișoara!
O întrerup pe Veronica și pe un ton indiferent ii răspund surori mele.
Eu: - Ema, sa știi ca o mica pânză de păianjen nu te mănâncă, asa ca nu o mai stresa pe Veronica atât.
Ema: - Tu sa taci, ia și mănâncă omleta aceea și lasă-mă pe mine.
O ignor și ii spun Veronicăi sa meargă sa o ajute, deoarece eu ma descurc.
Ema: - Asa mersi surioara, hai Veronica sa mergem sa scăpăm de scorpia aceea.
Eu: - Cu plăcere, cred, apropo Ema vezi ca ai o mica pânză de păianjen în par sar putea sa fie si un păianjen.
Ema: - Ce, cum, unde este, Veronica dă-o jos, un păianjen se afla în parul meu, dă-l jos.
După ce sora mea și Veronica pleacă din bucătărie termin de mâncat, îmi strâng masa și acum destinația mea fiind camera, ies din bucătărie și ii vad pe frații mei ca se uitau la desene, nu ii deranjez și urc scările pentru a ajunge la destinația aleasa, întru în camera ma așez pe pat și imediat întra și Ema, după starea pe care o are se vede ca este foarte fericita.
Ema: - Ce faci surioara, nu te pregătești?
Eu: - Sa ma pregătesc, pentru ce?
Ema: - Nu ți-a spus mama ca avem musafiri diseară la cina?
Eu:- Nu, nu mi-a spus nimic. Dar pana diseară mai este de ce sa ma pregătesc de pe acum?
Ema: - Off, se vede ca nu știi nimic, o sa vina și un tip drăguț la cina.
Eu: - Asa și, nu pot să-ți iei un tricou și o pereche de pantaloni!?
Ema: - Ce nu ai înțeles din expresia '' tip drăguț ''? Iauzi la ea sa vin într-un tricou și o pereche de pantaloni.
Eu: - Da da bine, acum poți sa pleci?
Ema:- Plec doar fiindcă vreau eu nu pentru ca îmi zici tu. Pa.
Dupa ce stupida mea sora pleacă eu îmi verific notificările, vad ca am o cerere de prietenie de la un băiat, i-o accept fără sa ma uit la profil și după îmi blocheaz telefonul și mi-l pun pe noptiera, îmi așez o perina mai bine si îmi scufund capul în ea, ma acopăr cu pilota pufoasa și imediat ma duc în lumea viselor.
Va urma...
Sper sa va placa primul capitol, o să-l postez și pe al doilea cât de curând. Scuzați-mi greselile. Va mulțumesc ca îmi citiți cartea.