Ce sa nu faci "din dragoste"

Capitolul I

 “Oficial ne-am cunoscut in toamna lui 2008, dar inca din primavara-vara anului 2008, EL ma zarea prin statia din apropierea strazii noastre. Nici macar nu stiam ca suntem vecini, si daca ieseam pe balcon foarte usor am fi putut sa ne vedem, dar nu s-a nimerit vreodata. El ma zarea prin statie, ma admira si parca ii eram familiara. Putin mai tarziu, m-a vazut in Timisoara, la festivalul sperantei, unde, culmea s-a nimerit sa stau chiar cu un rand mai jos de el (pe un stadion imens), si cand am ajuns cu surorile acolo, prietenii lui i-au facut semn: “uite-o pe vecina noastra”, la care El a spus: “hey, ce mai faci? aici e locul tau,langa mine” – era un loc liber langa el, dar el nu vorbea in asa fel sa-l aud (din pacate, dar oricum l-as fi crezut nebun daca imi zicea personal) :))))
Personal, l-am cunoscut la un concert Decean in Deva, spre finalul lui septembrie, apoi a mai urmat un concert Decean la Timisoara dupa o saptamana si jumatate, unde am fost prezenta pt ca fusesem la o nunta cu cateva zile inainte. Din nou ne-am vazut, ne-am salutat, am povestit asa cum fac cu majoritatea prietenilor mei, chiar daca nu ne cunosteam, dar il simteam apropiat. Dupa scurt timp incepuse scoala, toti studentii din nou la Cluj, dar EL tocmai in vara aceea s-a mutat si nu mai eram vecini. Amandoi simteam la fel de fiecare data cand ieseam in oras: speram sa ne vedem, sa ne zarim, si tresaream la fiecare om ce semana cu el/ea. (asta mai tarziu ne-am marturisit unul altuia, bineinteles EL a inceput sa-mi spuna ca ii bate inima continuu crezand ca urmeaza sa ma vada, sa ne intersectam drumurile). In sfarsit a venit timpul pt prima Conferinta Torent, conferinta ce mi-a facut invitatia catre Casa Tamplarului. Aveam o dorinta imensa de a ajunge acolo inca dinaintea conferintei, dar imi era rusine, sau credeam ca EL va crede ca merg acolo sa-l vad pe el. Mi-am propus chiar din ziua conferintei ca duminica urmatoare merg acolo la biserica, impreuna cu o prietena. Prima intalnire cu EL insa a avut loc dinainte de mersul la biserica, marti, chiar dupa conferinta s-a nimerit sa fie  liber, iar eu imi faceam “ritualul”, ma plimbam. El a realizat ca daca nu hotaram noi sa ne intalnim, niciodata nu ne vom intalni din senin, pe strada, doar din dorinta noastra puternica de a ne zari macar o secunda, asa ca s-a oferit sa-mi tina companie. Nu pot uita ziua noastra speciala, zi in care am stat 6 ore impreuna si nu vroiam ca seara sa se termine. L-am invitat joi seara la tineret, in alta biserica la care obisnuiam sa merg. Incepeam sa-l vad asa special, si inima-mi batea asa puternic cand il aveam langa mine. Colega mea de apartament a fost innebunita de cat de mult a auzit: “ce scump e!”
Am inceput sa merg acolo la biserica, prietenii lui au devenit prietenii mei. Il vedeam cum se comporta in public, cum se comporta cu toti din jurul lui si-ncepeam sa-l apreciez si sa-mi placa tot mai mult. M-am rugat mult, si ziceam ca daca voi auzi vreodata ca merg la biserica aceea doar pt el, atunci voi pleca de acolo, dar daca Domnul ma vrea in biserica asta, atunci va face orice si nu vor ajunge la urechile mele vorbele negative. Si asa a fost, Domnul m-a vrut acolo!
Nu dupa mult timp toata lumea a inceput sa observe ca e ceva intre noi, sau cel putin ne placem. Dumnezeu mi-a dat si o ocazie buna in care sa o cunosc bine pe una din surorile lui, si sa ne imprietenim. EL deja vorbise cu parintii lui, le-a povestit despre “o fata speciala”. Ne-am rugat impreuna, de fapt, am inceput in fiecare zi sa ne rugam impreuna. Aveam ora noastra, lasam totul deoparte si ne rugam pt noi, pt relatia noastra. Am primit multe semne, multa pace si confirmare de la Dumnezeu ca noi doi avem un destin impreuna. I-am cunoscut si parintii, mai neoficial, dar erau asa de scumpi. Eu nu stiam ca stiu despre mine, dar am fost atat de fericita sa-l vad pe EL ca vrea sa-i cunosc parintii...O sa public si capitolul II foarte curând...