Afara casele adormite parca sub albul pur al zapezii , clopotei mi se auzeau de peste tot,iar cantecele colindatorilor rasunau necontenit. Gerul naprasnic ingheta totul in jur, obligand copii sa ramana in casele lor la caldura. Intreg peisajul te adormea parca la tacerea adormita a naturii.
Era asa frumos incat puteai ramane ore intregi pe geamul inghetat doar pentru a privi la minunatul peisaj.
In casa mirosea a cozonaci si portocale, iar din cand in cand din bucatarie se auzea glasul suav al mamei ce interpreta cate un colind. Scortisoara si mirosul bradului frumos impodobit cu beteala colorata iti transmiteau vestirea ca s-a nascut Domnul Iisus Hristos.
Povestile pe care bunica le spunea neincetat te adormeau si iti linisteau sufletul. Intreaga povestea era de nedescris .
Stand in casa impreuna cu bunica si fratiorii mei mai mici s-a auzit un ciocanit asurzitor. M-am grabit atunci repede sa raspund. Cand am deschis usa, in prag am gasit un baietel inghetat de frig si tremurand
-Ce este cu tine micutule? L-am intrebat eu nedumerita. Unde este mama ta?Casa ta?
-Mama? Casa? Eu nu am asa ceva. Este sarbatoarea cea sfanta si te-as ruga sa-mi aduci si mie macar un covrig si un mar caci sunt ostenit.
-Asteapta putin.
Am alergat repede la mama si i-am spus de sarmanul copil ce se afla la usa noastra.
-Mama il putem tine la noi pentru o perioada.E asa de mic si nu are unde sa se duca, iar afara gerul este cumplit.
-Iti doresti atat de mult asta,draga mea ?
-Din putinul nostru, mama , ii putem da si lui.
-Atunci pofteste-l inauntru.
Am mers atunci la el si i-am spus ca poate ramane la noi pentru o perioada.Cand a auzit aceste cuvinte fata i s-a luminat si fericirea i se vedea oricum.
A pasit in casa timid si parca rusinat de picioarele sale murdare.Nu stia unde sa se mai uite. Obrajii lui rosii se dezghetau tot mai mult in timp ce minutele treceau.Cand a ajuns in camera unde se afla bunica si fratii mei a zambit si a salutat respectuos
-Sarutmana!
-Sa fii sanatos,dragul bunicii.
Apoi s-a asezat usor langa fratiorul meu cel mic care se juca cu o masinuta.Privea acea masinuta cu atata dorinta macar sa o atinga .
-Uite o poti lua.A spus fratiorul meu.
-Multumesc e foarte frumoasa.
Din acea clipa nu i-a mai dat drumul masinutei nici atunci cand manca . Dupa o saptamana deja se obisnuise cu toata familia .Camera mea o imparteam cu el si ne intelegeam foarte bine.Aveam aceleasi idealuri si ne placeau aceleasi lucruri.
Intr-o zi pe cand mama plecase de acasa impreuna cu bunica noi am ramas singuri. Fiind copii distractia a fost la un pas. Bucataria in doar cateva minute devenise alba. Faina mamei era imprastiata peste tot. Cand mama si bunica au ajuns acasa si au vazut bucataria cum arata s-au suparat foarte tare . Eu impreuna cu fratii mei si Andrei am fost nevoiti sa strangem toata mizeria facuta de noi.
-Am lipsit doar cateva ore si casa este plina de mizerie.
-Mama suntem copii, doar ne-am jucat.
- Va puteati juca si cu alte lucruri fara a face mizerie.
-Ne pare rau mama , nu se va mai intampla.
Bunica nu era atat de suparata , deoarece si-a adus si ea aminte de o nazbatie asemanatoare din copilaria ei.Asa ca noi am pus-o sa ne povesteasca. Eram toti foarte amuzati de intamplarea bunicii. Parca eram noi, in persoana ei.
A doua zi mosul trebuia sa soseasca.Cu totii eram foarte bucurosi. Eram foarte cuminti si ascultatori pentru a primi cadouri de la Mos Craciun , numai Andrei era suparat. El nu stia ce inseamna sa vina Mos Craciun.
-Andrei, de ce stai asa retras?
-Eu nu am primit cadouri pana acum de la Mos Craciun si o lacrima i-a curs pe obraz.
-Este foarte frumos sa primesti cadouri.De acum incolo vei primii si tu .
El era foarte fericit. Viata lui se schimbase total de cand locuia cu noi.
Seara stand si ascultand cu totii colinde la usa se aude batand. Era indragitul Mos Craciun. Cand l-am vazut eram foarte fericiti.Inimile noastre bateau si mai tare, iar obrajii se inrosisera.
-Dragii mosului iacata ca am sosit si la voi.Ati fost voi cuminti?
-Am fost mosule.
Mama l-a invitat pe canapea alaturi de noi,apoi fiecare a stat in poala mosului.
-Cum te numesti tu micutule?
-Stefan si am 10 ani.
-Ai fost cuminte?
-Am fost.Am ajutat-o mereu pe mama la treburile casei .
-Pentru asta vei primi in dar acest cadou de care sa te bucuri si sa ramai la fel de ascultator. Dar tu cum te numesti?
-Razvan si eu am 13 ani.
-Tu ai fost cuminte?
-Mosule,eu am facut cate o nazbatie ca orice copil, dar notele de la scoala sunt foarte bune.
-Un dar vei primii si tu.Ramai cu bine dragul mosului.Tu trebuie sa fi Ioana.
-Da, asa ma numesc.
-Si ce varsta ai tu?
-15 ani.
-Esti o fetita mare ai devenit adolescenta si stiu ca in ultimul timp ai facut fapte bune.E adevarat?
-Mosule, da mosule asa este.
-In dar vei primi aceasta carte care se intituleaza "Poveste de Craciun"
-Multumesc mult.
-Copil cuminte, tu cine esti?
-Eu ma numesc Andrei.
-Iti este frica de mine?
-Nu.
-Rusine?
-Putin.
-Nu trebuie sa iti fie rusine de mine.Eu iubesc copii.Esti venit aici pentru ca aceasta familie are un suflet bun si curat.
-Mos Craciun , dar familia mea unde este ?
- Familia ta este asta in care te aflti acum . Vei fi fericit si te vei bucura de aceste clipe petrecute in aceasta familie .In dar vei primi acesta familia . De azi esti membru al acestei famili pentru ca " mama ta " te-a adoptat . Numele tau va fi Iovan Andrei Daniel . Sa fi sanatos si fericit si sa tii minte ca magia Craciunului n-o sa dispara niciodata.
Ramaneti cu bine dragii mosului .
Noi am ramas nedumeriti de azi familia noastra mai numara inca un membru . Pentru Andrei viata s-a schimbat . Acum este un tanar de 29 de ani . Are o familie si o fetita iar el pe fiecare an merge la casele de copii si face cadouri celor de acolo si ii multumeste lui Dumnezeu ca a supravietuit si a avut norocul sa faca parte din familia noastra .
