Academia militară

Revederea

Îi simt trupul suplu și fragil, lângă mine. După atâta timp pot în sfârșit să o strâng în brațe. O simt fericită și totodată îngrijorată. Încerc să îi opresc lacrimile, dar eșuez efectiv. Nu suport să o văd așa, mi se sfâșie inima deși sunt bărbat. Timp de câteva minute îi sărut lacrimile și încerc s-o liniștesc.
- Nu, nu pot. Nu pot să te știu mereu departe de mine, aflat la un pas de moarte, șoptește ea printre suspine.
Îi ridică bărbia cu o mână și o privește fix, în ochii. Era mai frumoasă decât ultima oră când o văzuse. Stătea în fața lui și pentru prima dată o văzu plângând. Nu putea să creadă că aceasta e femeia de care s-a îndrăgostit.
- Mereu mă voi întoarce acasă, în siguranță. Acum gata, nu mai plânge. Sunt aici, scumpo.
Mi-aș fi dorit ca pasiunea mea să nu fie atât de periculoasă, mi-aș fi dorit să fi putut fi lângă tine atunci când ai avut nevoie de mine. Mi-aș fi dorit...Oh Doamne, abia acum realizez cât de mult am putut să te fac să suferi, de data asta cuvintele lui nu erau spuse cu voce tare. Picase complet pe gânduri, dar revinese la realitate când simții două brațe care îl lovesc destul de puternic. Acele brațe îi aparțineau ei. Dându-și seama de acest lucrui, o ține strâns în brațe, lângă el, fără să-i de-a drumul.
- Te urăsc, te urăsc atât de mult. Nu știi cât de greu mi-a fost fără tine, câte nopți nedormite am avut. Nu știi nimic!
Era clar acum, femeia din fața lui era cu totul o altă persoană. Nu credea că o va vedea vreodată în vreo astfel de ipostază. Era atât de ciudat încât avea impresia că e doar un vis. O cunoscu-se pe Alisha ca fiind o femeie puternică, dar acum vedea total opus. Se simțea vinovat.
- Nu mă urăști. Mă iubești! Și știi bine lucrul ăsta. Nu te impotrvii sentimentelor. Ai încredere în mine, te rog iubito.
- Oh Jordan, ohh... De ce a trebuit să pleci? De ce a trebuit să mă părăsești?
- Am fost prea încăpățânat și nu am putut alege. Am fost prins între două lumi complet diferite. Am fost prins la mijloc, iar dorința de a le avea pe amândouă a fost atât de profundă...
- Promite-mi că nu mă vei mai părăsi iar, te rog.
Se lăsase tensiune și dezamăgire între ei, iar el o putea simții cu ușurință.

...

To be continued.