CAPITOLUL 1.
Incep sa urasc chestia asta din ce in ce mai mult.Cred ca o urasc din cauza faptului ca nu o inteleg.Este a2a oara cand mama si cu mine suntem nevoie sa parasim casa din vina tatei.Parintii mei sunt divortati de ceva timp si inca nu m–am putut obijnui cu ideea. Parintii mei nu s-au inteles niciodata tocmai de aceea am fost nevoita sa plec mai mereu si nu am putut sa ma atasez aproape de nimeni,petrecand un timp FOARTE scurt cu marea majoritate a persoanelor pe care le-am cunoscut.Mama s-a hotarat sa parasim locul asta pentru Dallas….Texas.Sper macar, ca de data asta este ceva definitiv.Nu pot sa o invinuiesc pentru nimic din astea,cateodata unele lucruri se intampla pentru ca asa e dat sa se intample. Un divort in cazu asta…Ma rog nu conteaza.Este ora 5 dimineata. In 4 ore vom zbura cu avionul iar eu nu am somn…Nici macar nu mi-am facut bagajele. Nu vreau sa parasesc locu asta.Nu vreau sa plec din camera asta. Desi este o banala camera cred ca pastreaza cu ea mai multe amintiri decat poate pastra o persoana intr-o viata intreaga.S-au intamplat prea multe aici…multe pe care nu as putea sa le uit nici daca mi-as dori. Multe care o sa piara odata cu mine.Toata copilaria mea se afla aici…in camera asta si nimic nu o poate inlocui. In fine nu mai conteaza..nu as putea sa dau timpu inapoi sau sa retraiesc nici unu din momentele alea.Inca o privire asupra camerei apoi ochii mi se inchid usor…cu gandul ca totul va fi bine in Dallas..ca nimic rau nu avea sa se intample.
*DIMINEATA*
-Cara, trezeste-te!Trebuie sa fim la aeroport in 2 ore iar bagajele tale nu sunt facute. CARAAA!
*La naiba.Speram sa nu se faca dimineata*
-Ma trezesc acum mama.O sa ajungem la timp.(desi mi-as dori din tot sufletul sa nu mai ajungem)
Upsss..Cred ca am omis cateva detalii.Numele meu este Cara si am 17 ani.Mama Teressa iar tatal Roberto.Nu prea am stiut niciodata ce sa spun despre familia mea pentru ca nu mi s-au spus niciodata prea multe.Mereu am avut senzatia ca parintii mi-au ascuns ceva dar nu am nici o idée ce…In fine nu am timp acum.Intr-o ora se presupune ca ar trebui sa fiu in aeroport iar eu nu mi-am facut nici bagajele.In fine..arunc cateva lucruri in valiza si ma indrept spre usa..Imi rostogolesc degetele subtiri printre buclele-mi roscate aruncand o ultima privire asupra camerei.Cred ca sunt gata acum.Imi iau bagajul si apas dezamagita clanta usii..nu vreau sa parasesc locul asta dar trebuie. O las pe Cara de dinainte aici si ma voi indrepta cu cealalta catre Dallas.Nu prea cred ca sunt singura cu acest sentiment. Pot citi tristetea din ochii mamei de aici.O vad cum isi trece mana catifelata prin suvitele brunete oftand.
-E ok mama. O sa fim bine acolo,promit.
O vad cum isi intoarce privirea spre mine zambindu-mi. Nu era unul din zambetele ei sincere,dar macar era unul.
-Te iubesc Cara.
Imi intinde mana si ma conduce spre masina.
*2 ore mai tarziu in avion*
-Esti bine?imi sopteste mama la ureche.
-Da.- i-am raspuns sec si nesigur. Sunt bine.
-Cara,stiu ca nu esti bine.Stiu ca ai vrea sa te intorci acasa in urmatoarea secunda daca ai putea.Si nu te invinuiesc pentru asta.Si mie imi va lipsi vechea casa.Nu te supara pe mama din cauza asta.O sa fim bine,te iubesc.
-Stiu mama,si eu te iubesc! I-am zambit eu si am imbratisat-o asa cum nu o mai facusem de foarte mult timp.
*Nu as putea sa o invinuiesc pe mama pentru nimic.Nu era suficient de iubita pentru cate a facut ,merita mult mai mult.Il urasc pe tata.Cum a putut sa paraseasca o femeie ca ea pentru altele?Este una dintr-e cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata. Inalta,cu parul lung si drept, cu tenul ei perfect si ochii verzi de o expresivitate fantastica.Cu buzele ei conturate si un corp de invidiat,cu forme foarte bine definite.Ma rog….va fi mult mai bine mai departe. Sper sa gaseasca acolo pe cineva care o va face cu adevarat fericita.
Nu mai este mult timp si ma voi afla in Dallas. Oras nou,viata noua,lume noua,o noua Cara. I-am promis Kaylei,prietenei mele cele mai bune ca o voi suna imediat cum voi ajunge si ca ii voi da toate detaliile.
Si….iata-ma aici.Hei Dallas….:)
