Sânge înșelător

Capitolul 20

                    Haven

  —Haide Haven, te duc eu acasa.

    A murmurat Chase privindu-ma insistent si inainte sa pot spune ceva ma prins de mana, tragandu-ma dupa el.

    Am ramas cu gura deschisa, dar nu am protestat. Oricum majoritatea au plecat, printre care si Jane cu Toby, asa ca oricum nu aveam cu cine sa merg acasa.

    Imediat ce usile s-au deschis vântul rece ne-a învăluit trupurile. Fiind pe jumatate vampir, nu simteam frigul, vântul fiindu-mi indiferent.

     Am pasit in parcare cu Chase in fata mea, dar m-am oprit cand el a facut la fel, o înjurătură scapandu-i printre buze .

— S-a intamplat ceva?

    Mi-am ridicat o spranceana.

   — Cineva mi-a spart cauciucurile de la roti.

    Am clipit apasat, pufnind amuzata. Am trecut pe langa el si am aruncat o privire spre cauciucuri.

   Rotile din fata erau amandoua "moarte".

   M-am aplecat si mi-am trecut degetul peste cauciucul distrus.

     — Cred ca am o idee despre identitatea faptasului. Am spus chicotind.

    — Si eu. Am marait Chase. Câine ordinar!

    Am inceput sa rad si m-am ridicat, inclesatandu-mi mainile la piept.

   După ce m-am mai calmat m-am întors spre el,  privindu-l întrebătoare.

   — Si acum? Ce facem.

     El a privit nelinistit spre mine, dar pana la urma a oftat ridicandu-si telefonul.

     — Mergem cu autobuzul sau sunam la un taxi.

     L-am privit descumpanita cateva minute pana ce intr-un final m-am decis.

      — Nu am mai fost de mult cu autobuzul.

     Si spunandu-i m-am intors, inaintand spre statia de autobuz.

     — Cum de? A spus el cand a ajuns langa mine.

      — Cum de, ce?

      — Esti prima fata pe care o cunosc care prefera autobuzul in locul unui taxi.

     L-am privit o secunda dupa care mi-am intors privirea in stanga, incercand sa vad orice urma de autobuz.

     — Luminitele orasului se vad frumos din autobuz.

     — Dar si din taxi. A punctat el rapid.

      Mi-am ridicat umerii, privindu-l fara expresie.

     — Imi place sa fiu in preajma oamenilor. Plus ca la ora asta sigur nu-i aglomerat.

     Am murmurat blocandu-mi telefonul la loc.

   22:28 PM.

    Cum a trecut timpul atat de repede?

    — Deci asta era...

    Vocea lui ma facut sa tresar si m-am uitat la el cu coada ochiului, observandu-i zambetul.

     Am dat din cap si nici unul nu a mai spus nimic timp de 5 minute.

    — Uite-l. A spus el .

    Am dat din cap si am urcat inauntru imediat ce usile s-au deschis.