didactic vampire

geneza

Legenda vampirilor evolueaza de secole. Cea mai obisnuita imagine a vampirului s-a nascut in romanul lui Bram Stoker, „Dracula" in 1897, dar legendele sunt mai vechi de atat.

Imaginea populara a unui vampir: un monstru cu manta care vaneaza noaptea.
Oamenii viseaza monstri oribili si spirite malefice de secole. Vampirul, un pradator seducator dintre „mortii vii", este unul dintre cei mai inventivi si atragatori din „categoria" sa. Este o creatura care a rezistat in timp: creaturi cu caracteristici de vampir dateaza de mii de ani, si apar in zeci de culturi.
Mai departe veti afla de unde au aparut anumite elemente din legenda vampirilor, si unele explicatii stiintifice pentru vampirism.

Bazele vampirilor

Vampirii din cartile contemporare si filme sunt creaturi incredibil de elaborate. Daca ne luam dupa mitologia contemporana, fiecare vampir a fost candva un om, care, dupa ce a fost muscat de un vampir, a murit si s-a intors din mormant ca si monstru. Vampirii au nevoie de sangele celor vii, pe care ii vaneaza noaptea. Isi folosesc coltii pentru a musca victimele de gat.

El Chupacabra

Legende de creaturi care sug sange sunt prezente in zilele noastre si in multe culturi. O creatura vampirica foarte cunoscuta in America de sud si centrala este El Chupacabra, tradus inseamna „cel care suge caprele" (de sange)
Pentru ca sunt cadavre reanimate - ramasitele unei persoane decedate - vampirii sunt deseori numiti „morti vii". Inca pot parea oameni sanatosi si pot sa umble printre oameni fara ca cineva sa isi dea seama ce sunt. De fapt, vampirii pot fi atragatori, inclinati sexual, si isi seduc prada inainte de a se hrani. Un vampir poate de asemenea sa ia forma unui animal, de obicei liliac sau lup, pentru a se putea furisa.
Vampirii sunt potential nemuritori, dar au totusi cateva slabiciuni. Ei pot fi ucisi cu o teapa prin inima, foc, decapitare sau expunerea la soare, si ei se tem de cruci, apa sfintita sau usturoi. Vampirii nu au o reflexie, si au putere supraomeneasca.
Acest „tip" de vampir, cu aceasta combinatie de caracteristici, este o inventie destul de recenta. Bram Stoker a scris romanul Dracula in 1987. Alti autori au reinterpretat Dracula in piese de teatru, filme si carti.
Dar, desi „specificatiile" sunt noi, majoritatea elementelor individuale din legenda au radacini adanci, si apar in mai multe regiuni si culturi. Mai departe, vom vedea stramosii vampirilor.

Adevarati sugatori de sange

In multe filme moderne si carti, vampiri pot sa ia forma unui liliac, un animal adevarat care se hraneste cu sange. In realitate, liliecii vampiri nu isi ucid de obicei prada, si aproape ca nu sunt o amenintare pentru oameni. De fapt, sunt mici, retrasi, si docili. Creaturile vampirice care isi pot schimba forma exista in legende de mii de ani, dar legatura cu acesti lilieci vampiri este destul de recenta. Liliecii vampiri traiesc doar in America centrala si de sud, asa ca europenii si asiaticii care au conceput acesti monstri nu stiau despre lilieci. Cand exploratorii europeni au descoperit aceste creaturi ciudate, le-au incorporat in mitul vampirului.

Primii vampiri

Nimeni nu stie cand oamenii au inventat prima data figurile vampirice, dar legendele dateaza cel putin pana acum 4000 de ani, la asirieni si la babilonienii din Mesopotamia. Mesopotamienii se temeau de Lamastu (se mai scrie si Lamashtu), o zeita demonica care vana oameni. In legendele asiriene, Lamastu, fiica zeului Anu, se furisa in casele oamenilor noaptea si fura sau ucidea bebelusii, fie in leaganele lor sau in pantecele mamei. Cei care credeau aceste legende atribuiau sindromul mortii subite a copiilor sau avorturile spontane acestui monstru.
Lamastu, care se traduce prin „ea care sterge", vana si adulti, sugea sangele barbatilor tineri, si aducea boli, sterilitate si cosmaruri. Este deseori descrisa cu aripi si gheare ca de pasari, si uneori cu cap de leu. Pentru a se proteja de Lamastu, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, alt zeu rau care a infrant-o candva pe Lamastu.
Lamastu si Lilith sunt deseori descrise cu aripi si gheare ascutite.
Lamastu este deseori asociata cu Lilith, o figura proeminenta in unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar cea mai des intalnita versiune a povesti, este ca ea a fost prima femeie. Dumnezeu i-a creat pe Adam si pe Lilith din Pamant, dar curand au aparut probleme intre ei. Lilith a refuzat sa se supuna lui Adam, pentru ca amandoi sunt facuti din pamant.
Intr-o versiune antica a legendei, Lilith a plecat din Eden si si-a nascut proprii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi, iar cand ea a refuzat, ei au promis ca ii vor ucide 100 dintre copiii ei zilnic, pana cand se va intoarce. Lilith in schimb a jurat sa distruga copiii oamenilor.
Imaginea lui Lilith ca si ucigasa de copii se pare ca a fost luata direct din legenda Lamatsu. Ea este deseori descrisa ca si o demonita cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea in special pentru a fura copii nou nascuti sau inca ne-nascuti. Probabil ca evreii au asimilat imaginea lui Lamatsu in traditia lor, dar este posibil si ca amandoua miturile sa fie inspirate de un al treilea personaj.
Desi este descrisa ca si o creatura terifianta, Lilith are de asemenea calitati de seducatoare. Evreii din antichitate credeau ca vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (un demon sub forma de femeie care se spune ca avea contact sexual cu barbati, in timp ce acestia dorm).
Grecii antici se temeau de niste creaturi similare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie dar cu partea de jos a corpului de sarpe. Intr-o versiune a legendei, Lamia a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a facut-o nebuna pe Lamia asa incat ea si-a mancat toti copiii. Dupa ce si-a dat seama ce-a facut, Lamia a devenit asa de furioasa incat s-a transformat intr-un monstru nemuritor, care suge sangele copiilor mici, din gelozie fata de mamele lor.
Precum Lilith si Lamastu, Lamia este descrisa ca si jumate femeie - jumate animal.