Complicated (A Harry Styles F.F.) - Pauza

Capitolul 6

Au trecut două zile de când am primit mail-urile de la toate acele facultăți la care specialistul angajat de mama mi-a făcut recomandare, și spre nesurprinderea mea am fost admisă la toate. Evident că părintele cu care sunt nevoită să locuiesc a sărit în sus de bucurie, nici nu știu de ce, mereu m-a crezut perfectă, se aștepta să fiu admisă, mai ales după tot ce a făcut pentru a se asigura că voi merge la una dintre cele mai bune facultăți din NYC. De două zile încă sunt indecisă, mama mă tot grăbește să aleg la care dintre facultăți să merg, dar sincer nu îmi prea pasă, e vorba despre viitorul meu, nu al ei. Asta e și problema, EA vrea să merg la aceste facultăți. M-am săturat de același ritual plictisitor în care sunt nevoită să învăț zi de zi, pentru a-i îndeplini visele mamei mele, care ea nu le-a putut duce la bun sfârșit când a fost de vârsta mea.

Mi-e greu să admit faptul că a fost totuși și o părticică bună că mi-am petrecut acele câteva zile cu Harry. M-a ajutat să înțeleg că poate fi riscant să faci ceva diferit, dar merită încercat oricând. Și vreau să îmi schimb ritualul, de data aceasta fără ajutorul lui Harry. Azi este vineri, ultima zi în care mai pot să decid la ce facultate vreau să aplic și de asemenea ziua balului . Exact, balul la care în principiu nu vroiam să merg, dar m-am răzgândit. Îi voi onora cu prezența mea, și voi face tot posibilul să nu fac vreo tâmpenie de tocilară, ca să mă distrez și eu puțin. Cât despre facultăți, nu voi aplica la niciuna dintre ele, îmi voi alege alta, pe un domeniu total diferit, dar pe placul meu. Cum ar fi, moda. Îmi amintesc că întotdeauna m-a pasionat așa ceva, deci de ce nu? Merită încercat. Și ca să nu mai fie nevoie de implicarea mamei, mai ales că știu că nu îi va conveni, mă voi strădui eu însămi să îmi fac o scrisoare de recomandare.

                                                                             ***

Câteva ore din zi mi le-am petrecut cu scumpul meu laptop cu ajutorul căruia îmi ”plănuiam” evadarea din lumea asta. Ceva timp am căutat instituții de modă din apropiere, dar nu sunt bună ca detectiv, deci nu am găsit. Am hotărât să scriu scrisoarea chiar dacă încă nu știu cărei facultăți, dar e bine să fie terminată din timp .

Am pierdut noțiunea timpului scriind-o, dar cel puțin creierul meu a mai uitat să se gândească la Harry ca în fiecare zi. Acesta ar trebui să fie ”remediul” pentru a uita de afurisitul ăsta, și anume să încerc să îmi găsesc câte o ocupație mereu, dar și-așa în timpul școlii programul îmi e destul de încărcat, plus studiul suplimentar pe care îl săvârșesc din cauza.. Mai e nevoie să repet? Bineînțeles că a mamei. M-am uitat pe ceas, și m-am îndreptat spre șifonier de data aceasta clar panicată. Am de gând să improvizez o ținută elegantă pentru bal, oricât de jalnic ar suna asta. Am uitat complet de el și mai am doar două ore, îmi planificasem să merg să îmi cumpăr o rochie și de asemenea și să îmi aleg un partener. Dar unde mi-a fost capul? M-am decis în ultima clipă că voi participa la acest eveniment, nu le puteam face pe toate într-o zi, mai ales că nu eram cea mai populară persoană din școală. Adică nu eram deloc, ca să fi cât de cât popular ai nevoie de multe relații care să pornească în primul rând de la alte relații stabile și de bază, ceea ce eu nu aveam, ce fel de băiat ar fi mers la bal cu mine dacă nici nu mă cunoaște? În plus, tot liceul mă știa doar ca pe cea mai mare tocilară, până la urmă eram cunoscută sub titlul de ”Îngerașul Cartierului Manhattan”, tot e ceva, nu? Tot ceea ce făceam era să mă amăgesc singură. Nu voi avea partener, asta e. Trebuia să fiu optimistă, cum gândeam mai devreme, voi lua parte la bal pentru a surprinde pe toată lumea, pentru a le arăta că până la urmă nu sunt atât de tocilară și timidă precum par. Trebuia să îmi iau inima în dinți, poate îmi voi găsi direct acolo însoțitorul.

Și totuși cu ținuta cum rămâne? M-am învârtit prin casă o oră fără vreun rezultat. Am căutat pe internet zeci de tutoriale cu improvizații și am ajuns să cotrobăiesc pentru prima oară în dulapul mamei. Oficial lucrul ăsta l-am notat primul pe lista mea imaginară cu ”chestii care îmi displac total”. Femeia aia are o grămadă de chițibușuri demodate și să nu menționez faptul că ține ascunse acolo anumite ”jucării”, dar nu pentru copii. Mi s-a făcut instantaneu greață. Mă întreb ce face la servici când e în tura de noapte, de fapt nici nu vreau să știu. Și încă îmi mai repetă mie să fiu cuminte.