Mos Craciun e politist

Capitolul 1

Străzile New Yorkului sunt foarte aglomerate de Crăciun... Și acum e Crăciunul. Luminițele din casele oamenilor se zăresc de pe stradă și... Toți copii sunt extaziați pentru că, peste 3 zile, vine Moș Crăciun.

Când eram eu mic, Moș Crăciun îmi aducea doar o șosetă, iar în șosetă trei-patru bomboane. Acum sunt alte vremuri.

Intru în apartamentul meu... Și ghici pe cine văd.

- Bună, mamă! Ce cauți aici? Și de unde ai cheile de la apartament?, o întreb foarte curios.

- Sunt mama ta! Nu îmi vorbi urât! îmi spune pe un ton agresiv, de parcă aș fi înjurat-o.

- Mamăăăăă, îi spun în timp ce o îmbrățișez, te iubesc!

- Așa te-am crescut eu, fiule? Mă așteptam la mai mult din partea fiului meu, care e polițist! îmi spune foarte mândră.

- Ce cauți aici? De ce ai venit tocmai din Mexic?

- De ce am venit tocmai din Mexic? Păi, să mă gândesc... SĂ ÎL FELICIT PE FIUL MEU POLIȚIST PENTRU CĂ ȘI-A GĂSIT O SOȚIE!!! îmi spune foarte bucuroasă, aproape țipând.

- Ce? Cum? Ți-am zis eu asta?

Da, i-am zis asta. Am cam mințit-o pe mama cum că mi-aș fi găsit o soție, dar de fapt nu e așa. Trebuia să fiu destul de credibil, pentru că fără să îmi găsesc un loc de muncă și o soție, nu m-ar fi lăsat în New York.

- Cum, dragule? Ai uitat? Săptămâna trecută mi-ai dat cea mai frumoasă veste! O să fiu bunică!, îmi spune de parcă i-aş fi spus că aşa-zisa mea soţie este gravidă.

- Nu vei fi bunică! Am spus doar că mă voi căsători... În curând!

- O sa vină vremea când voi fi şi bunică, nu-i aşa?, mă întreabă pe un ton ameninţător.

- Sigur!,îi spun foarte agitat.

- Când o să mi-o prezinţi pe soţia ta, a cărei nume nu îl ştiu?

- O cheamă... Jane. Şi, incă nu cred că e pregătită să te cunoască. În plus, este foarte ocupată cu job-ul ei.

- Prea ocupată pentru a-şi cunoaşte viitoarea soacră?, îmi zice nervoasă.

- Din păcate, da. Lucrează 24 de ore din 24.

- Atunci, voi merge acolo unde lucrează şi voi putea să vorbesc atunci cu ea.

- Nu ai voie! E strict secret locul unde lucrează!, îi spun eu cu un aer mincinos.

- Până la urmă, unde lucrează?,mă întreabă direct.

- La o agenţie FBI, aşa că ai prea puţine şanse să o întâlneşti în următorii 40 de ani.

- 40 de ani? Nu trăiesc până atunci!

- Cum să nu, mamă? Cei din familia noastră sunt longevivi. Străbunicul Kevin a trăit până la 120 de ani.

- El făcea multă mişcare! A murit în mers! Eu abia dacă mă duc până la baie!, îmi zice cât se poate de serioasă.

- Şi atunci unde te...

- Nu vrei să ştii!,mă întrerupe. Tot ce poţi ştii este că pisica nu mai are litieră.

- Mamă, vrei să vomit?, îi spun cu o faţă scârbită.

- Bine, bine. Nu îţi mai spun nimic. Sunt mută.

- Mai bine!, îi zic cu gândul la minciunile pe care i le-am spus şi care nu se vor opri aici.

- Vrei ca mama ta să fie mută? Ăsta nu-i băiatul meu!,îmi zice de parcă i-aş fi zis că îi stă bine atât de tăcută.

- Mamă, de ce interpretezi totul greşit?

- Mă faci babă nebună şi senilă?,îmi spune în timp ce mă trage foarte tare de urechi.

- Mamă, te iubesc!,îi spun foarte fericit.

- Şi eu, fiule!,îmi zice dându-mi drumul la urechi.

- Mamă, poţi te rog să te duci în camera de oaspeţi şi să te faci comodă în timp ce eu fac un duş şi plec la mall?

- Bine, fiule! Dar să ştii că te voi însoţi şi eu la mall.

- Mamă, dar...

- Niciun "dar". Voi veni şi eu.

După ce termin duşul, mă duc în cameră şi o văd pe mama dormind. O ocazie bună să plec singur la mall. Nici bine nu deschid uşa şi mama mă strigă.

- Fiule, voiai să pleci fără mine?

- Nu, mamă! Cum aş putea pleca fără tine? Voiam doar să... Duc gunoiul.

- Unde-i gunoiul?,mă întreabă de parcă este detectiv.

- L-am aruncat la vecini.

- Du-te imediat şi îl aruncă afară! Nu aşa te-am crescut, neobrăzatule!