Capitolul XII

162 13 9
                                    

Sia pune mâna pe clanță, când, deodată:

- V-am spus să plecați?!, întreabă Echo, oarecum supărat ca voiam sa plecăm.

- Ăhm..., încercăm să spunem ceva în apărarea noastră.

- Lăsați dr#cu' poliția! Ce treaba are cu voi?!, continuă Echo.

- Ne veți denunța! Am fugit de la un orfelinat!, răspunde bruneta răspicat.

- Și care-i faza?! E ceva genial! În plus, ați scăpat de rău! Nu ați ajuns la stadiul la care sa fiți bătute! Nu?, spune Vlad, iar o liniște se lasă.

- Nu?!, se asigură el ca am auzit.

- AȚI FOST LOVITE?!, sare Codrin.
- Acum îmi arătați dacă aveți ceva! ACUM!, continuă la fel de nervos.

- Nu e mare lucru! Au dat la încheieturi! Nu doare!, încerc sa îl liniștesc, dar, mai rău fac!

- Acum îmi arăți ce ti-au făcut! Echo, vezi ce are Sia!, zice Codrin impunător și se apropie de noi. Îmi răsfrânge mânecile flanelului de trening și îmi verifică încheieturile. Într-adevăr au rămas urme vizibile.

- Nimic grav?! Nimic grav!!? Ce-s cu astea!? Spune!, zice el oftat și blând, încercând sa-mi caute privirea, dar fără vreo reușită.

- Pe mâna dreaptă este semnul focului. Iar pe cea stângă cel al apei., încerc eu să-mi acopăr cicatricele, fără reușită.

- Sia are niște linii!, spune Echo.

- E un fulger, deșteptule!, îl corectează Sia, dându-si ochii peste cap.

Codrin se uita la Echo cu o privire pe care numai ei o știu, apoi îmi analizează din nou cicatricele. Erau mult prea bine făcute. În noaptea în care a venit Sia, ne-am culcat devreme. Eram obosite de la atâta râs împreună. Atunci, cineva ne-a făcut asta cu o lamă. Încă nu am aflat cine, dar credem că angajatele. Majoritatea aveau talent la desen, dar nu puteau dr#cului sa deseneze pe o foaie! Au zis: "Hmmm... oare de ce nu experimentăm sa desenăm pe ceva mai firav!? Oh, de ce nu m-am gândit?! Hai sa facem asta pe încheieturile fetelor din camera 666! Perfect!", iar celelalte pun pariu ca au aprobat ideea "mirifică"! Ce sa mai?! Faptul e consumat.

- Sia are două?, se întoarce Codrin către Echo.

- Nu! Doar una! Pe mâna stangă!, spune Echo.

- De ce ai două?, revine Codrin la mine.

- Nu știu! Poate așa au vrut alea!, spun eu.

- Pfff! Vor plăti ele! Hai la o bere!, continuă el.

- Suc pentru mine!, îl corectez.

Mergem pe stradă. Băieții ne duc pe toate trei, deoarece am chemat-o și pe Sonia (dă), la un pub. Ne așezăm și comandă fiecare ce si-a dorit.

- Mai sunt doua săptămâni și mereți la școală!, începe Codrin.

- Yaaay.... Abia aștept..., spun ironică.

- H-auzi! Școală! Nu ma duc la nici o școală!, zice Sia.

- Codrin... Sia cred că va sta acasă..., spune Echo.

- Dar tre-, încearcă să zică ceva.

- Va sta acasă!..., accentuează Echo propoziția.

- Bine..., cedează brunetul.

Ridicăm fiecare halbele de bere sau suc, printr-un gest și ciocnim, apoi luăm câte o gură mare din lichidul cu care erau acompaniate. E cam ciudat să bei un lichid negru numit "Coca-Cola" sau "Pepsi" dintr-o halbă de bere. Ceva și mai ciudat ar fi ca după ce dai toată halba cu suc-penetrator-de-stomac peste cap, sa te ia amețeala și sa spui ca te-ai îmbătat cu Cola... mdea... ora 21... asta gândesc eu acum... e prea devreme... .
După câteva halbe bune de bere (în număr de fucking 4):

T.O.T Singuri(5 Seconds To Hell) [ F.F. Codrin Bradea ] Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum