Când sufletul tău e un pustiu

Melanie

-Riiing! Riing! Riiiing!

- Ceas imbecil! strig eu trântindu-l în perete.

La parter se aud voci. Clar, ceartă de dimineață. Trag repede ceva pe mine: o pereche de blugi rupți şi un tricou cu decolteu în formă de "V" de culoare turcoaz. Una dintre culorile mele preferate. Cobor în grabă scările însă mama mă observă în timp ce furam niște pâine prăjită.

- Neța dragă! spune mama. Ai dormit bine?

- Da. Am dormit foarte bine, o mint eu. Mă uit grăbită la ceas. O nu, mamă trebuie să plec.

- Bine scumpo. Pa!

- Pa!

Pentru cei ce nu ştiu mă numesc Melanie Harison, am 17 ani, o groază de prieteni şi admiratori şi nici măcar un iubit. Am 1,7 m înălțime şi sunt brunetă cu ochi căprui. Joc în echipa de baschet feminin al şcolii iar timpul liber îl petrec cu cea mai bună prietenă a mea, Alessia.
Deci, am intrat pe ușa şcolii şi toate capurile s-au întors spre mine. Voi presupune că din cauza parfumului meu de la DolceGabbana şi nu din cauza decolteului. Am prima oră Anatomia. Doamne, la ce bun prostiile astea de cuvinte de 40 de litere? Eu chiar nu înțeleg.

- Bună dimineața, domnișoară Harison. spune profesoara McHall şi tot o dată necuratul în persoană.

Dacă viața de şcoală vi se pare un chin, păi, lecțiile de anatomie ale profesoarei Hortensia McHall sunt ținute în iad de însuși dracu.

- Bună dimineța, reușesc să mormăi eu aruncând o privire scurtă în clasă.

Din spate Alessia îmi face semn cu mâna. Traversez în grabă clasa spre locul meu. Privirea îmi este atrasă de un necunoscut din spate. Ore cine-i?

- Cine-i tipu' ? o întreb pe prietena mea.

- E nou pa'ici, îmi răspunde Alessia.

Profa mormăie ceva de liniște, își drege glasul şi începe:

- După cum a-ți văzut avem un elev nou. Vin-o te rog să te prezinți.

El se ridică din bancă şi se îndreaptă spre fața clasei. Mă așteptam să se audă o voce groasă, răgușită în schimb a lui era melodioasă, lină, era ca un izvor ce susură pe timp de vară.

- Bună ziua! a început el. Mă numesc Nicolas White şi am venit din California. Am 18 ani şi sunt pasionat de poezie, jocuri video şi joc lacross.

- Mulțumesc domnule White, luați loc vă rog.

În timp ce Nicolas se așeza la loc mi-am întors capul ca să-i admir fundul şi mișcările sexy. Din păcate nu am reușit să-l întorc la vreme, iar privirile noastre s-au întâlnit. El a schițat un zâmbet mic, eu însă m-am ascuns după draperia mea de păr. Timpul s-a scurs îngrozitor de lent nu doar la Anatomie ci și la celelalte obiecte. Cam pe la sfârșit am mers la dulapul meu ca să-mi iau cărțile. M-am întors pe călcâie lovindu-mă de cea mai mare piţipoancă a şcolii, Vanessa MCCall.

- Uite pe unde mergi târfo, spune ea aruncându-mi o privire plină de ură.

- Auzi, piţipoanco ţine-ţi cuvintele murdare pentru cei cu care ţi-o tragi şi pentru tine, că dealtfel rămâi fără limbă.

- O să-mi plătești pentru tot.

- Bine, bine să-mi aduci mâine bonul de plată.

Am lăsat-o să strige în urmă ca o proastă, şi mi-am urmat drumul spre cantină. Mi-am luat un suc de mango şi câteva paste şi am căutat-o pe Alessia. Ea e din Germania, sau cam așa am auzit eu, are un păr blond auriu ce cade mereu în bucle şi ochii îi sunt de-un albastru adânc. Bingo, am găsit-o. Mă așez la masă şi încep să mănânc. Spre noi vine ţintă Nicolas, băiatul nou. Oare ce vrea?

- Bună, celelalte mese sunt ocupate, pot să mă așez lângă voi?

- Da, desigur, spune Alessia. Eu am rămas mută și mai nu mă înecasem cu suc.
Alessia continuă:

- Eu sunt Alessia iar pe prietena mea o cheamă Melanie.

- Frumoase nume aveți...

- Mersi, bolborosesc eu.

Miroase sexy de la el. Părul cafeniu îi e ciufulit,iar ochii lui verzi privesc somnoroși de sub pleoape. Nasul puțin ridicat la vârf şi buzele cărnoase îl fac să arate că un bebeluș, însă fața ovală şi mărul lui Adam îți arată că e bărbat. Stop, la ce mă tot gândesc?! Îmi dau o palmă mintal. Melanie, recunoaște că nu ești pregătită de o nouă relație după cea cu Zach.

Îl urăsc pe Zach, el mi-a distrus viața, m-a folosit ca apoi să mă lase uitată într-un colț de stradă. Nerușinatul! Dacă mai calcă vreodată ,pe aici, prin New York jur că-l omor cu mâna mea!

Da, ştiu că sună ciudat, dar eu pot şti cine intră şi cine iese din oraș. Am spart codul unui satelit ce înregistra New York-ul iar acum mă bucur că pot şantaja oamenii.

Anume acest plus m-a ajutat să-l găsesc pe Nicolas. Am să vă povestesc cum s-a întâmplat tot, dar mai întâi voi începe cu începutul ca să nu complic lucrurile.

La media e Melanie. Scuze dacă n-am scris mai mult dar am sa fac mai multe capitole. Aş vrea să-mi spune-ți dacă mai are rost să continui. E prima mea carte, am idei dar nu prea îmi e ușor să le transpun. Cred că cartea pe care o scrii tu însuți e o poveste despre tine, un fel de cămeruţă ascunsă a sufletului care iese la iveală doar pe coala albă de hârtie. Sper că nu v-am plictisit. Enjoy!!!😘😘😘