Îmi ridic privirea ațintita spre paharul cu vin
şi mă uit instinctiv în ochii tăi
se scurg în lacrimi
topiți fiind de ale mele cuvinte dure.
Îmi trec astfel prin minte tot felul de lucruri
Şi mă gândesc,iubito...
Cum ar fi oare dacă într-o zi colțurile gurii mele
nu s-ar mai răsuci la auzul numelui tău?
Sau cum ar fi daca ochii noştri
nu s-ar mai amesteca
creând nuanța perfectă de măsliniu
culoarea noastră favorită
iar pupilele nostre nu s-ar mai dilata
în momentul revederii...
Probabil aş sfârşi găsindu-mi refugiul în cărți
şi în nopti cu cer senin
şi aş ajunge să trăiesc pe veci
în biblioteca din vechea noastră sufragerie
hrănindu-mă cu sentimente şi experiențe fictive.
Vechea noastră sufragerie...
Îți mai aduci aminte?
CITEȘTI
ARTĂ-MĂ
Poetry'Artă' pentru că,deşi cuvântul "artă" nu e un verb,exprimă stare,trăire şi se conjugă in inifinite moduri - fie cu ajutorul cuvintelor,al cheii sol sau poate al culorii...Astfel arta e mai flexibilă decât orice verb. ' -mă ' deoarece există persoane...
