Cazane si maturi (seria: E o gluma oare?)

Capitolul 2. Danielle

   Se pare că există o problemă cu istoricul pe care nu o pot rezolva. Voi face capitolele mai scurte şi sper ca va fi in regulă . Mulțumesc mult că citiți . Pupici
..............................................................................

    - Care-i faza?am spart eu liniştea din jur.
    - Acum ai 16 ani, draga mea, iar noi avem responsabilitatea să-ți dezvăluim un secret transmis din mamă în fiică în familia noastră. E... nu ştiu cum să spun...? spune mătuşa Audrey.
    - Ceva între inimaginabil, ireal, înfricoşător?sugeră cealaltă mătuşă.
    - Cam aşa ceva. Vezi tu, Fayre, nu te-ai simțit vreodata mai puternică interior decât ceilalți? Nu ți s-au întamplat lucruri inexplicabile până acum? Chiar crezi că din întâmplare ai căzut pe o pernă mare şi pufoasă? În istoria familiei Dupont se zice că a existat într-o vreme foarte îndepărtată o Putere primită de la îngeri, cu scopul de a menține un anumit pericol la distanță, un pericol care avea să distrugă lumea. Este o legendă,dar ca toate poveştile are un sâmbure de adevăr: puterea chiar era reală şi se zice că se va întoarce la cea din familie care va fi destul de bravă ca s-o folosească împotriva răului care va reînvia. Fay, nu-ți fie teamă, te-am observat de mică, ştim că tu eşti aceea care va salva din nou lumea.
    - Cum..?...eu? Ce? Reuşesc eu să îngaim.Toata lumea mea, anostă, monotonă se dărâmă. Este imposibil ca eu să fiu cea despre care se vorbeşte. Poate era o greşeală, o coincicență..
    - Stai calmă. Nu este o greşeală sau o coincidență, a zis matuşa Fionna parcă citindu-mi gândurile. Nu-ți aminteşti luminița verde?
    - Nu era doar un vis?Doar nu poate fi...
    -... adevărat. Este pe cât se poate de real. Mă întrerup mătuşile. I-am spus mamei tale şi şi-a dat acordul ca de acum să faci şcoala aici, în Franța. Tatăl tău s-a supus voinței familiei, aşa că ... domnişorică, nu încerca să-l convingi să te trimită de aici. E pentru binele tău. Ştim că vei salva lumea, vei putea, eşti atât de puternică, draga mea. Trebuie doar să înveți cum să controlezi Puterea.
    - Am nevoie de o gură de aer... mă întorc imediat, spun eu fugind cât mai departe de toate aceste vorbe, de toată povara uriaşă care mi se aşeza pe umeri.
    - Nici să nu te...
    - Las-o. E prea mult deodată, trebuie să rămână un pic singură, sunt ultimele cuvinte ale mătuşii Audrey pe care le aud, în timp ce mă îndrept grăbită spre capătul grădinii de lavandă.
    Întotdeuna am găsit un loc de refugiu acolo. De la certurile neserioase ale mătuşilor,la simpla plictiseală. Acum am nevoie mai mult ca niciodată de locşorul meu, de flori gâdilându-mă cu petalele şi mirosul lor, de linişte. Ajung şi mă prăbuşesc pe pământ, punându-mi capul pe genunchi.
    Cum este posibil? Parcă nu existau lucruri supranaturale pe lumea asta. Şi cum să fiu eu unul dintre acestea dintre miliardele de oameni. De ce? şi cum?
    La ultima întrebare, ca un răspuns, fărâme ale amintirilor se înfiripau încet în mintea mea: lumina feerică, căldura, cum m-am speriat. Îmi scutur capul, încercând să mi le alung din minte. De ce trebuie atunci să salvez lumea? Care este acel ,,rău" din cauza căruia trebuia să-mi părăsesc prietenii de-o viață, să îmi încep o alta nouă şi mai important să indeplinesc această profeție fără sens? Poate are sens. Asta e oare morivul pentru care mama si papa se aşteaptă mereu la ceva mai mult, mai neobişnuit de la mine?
    - Hey, ce faci aici, noaptea? N-ar trebui să fii în pat? zice o voce în spatele meu.
    Sar în picioare, surprinsă şi mă uit la figura din spatele meu.O față delicată, albă în formă de inimă, încadrată de bucle moi, castanii închis la lumina lunii mă priveşte curioasă.
    - Scuze,încep eu.
    - N-ai pentru ce.Voiam doar să aflu care-i cauza zgomotului de paşi care se auzea acum câteva minute. Şi uite , te-am găsit pe tine! Ah, ce nepoliticos din partea mea, eu sunt Danielle. Cred că suntem vecine. Şi tu eşti ?...
    - Fayre, dar îmi poți spune Fay, uimită de turuitul fetei.Mă bucur de cunoştiință, dar cum ai ajuns să mă găseşti?
   - Şi mie îmi pare bine . Nici eu nu prea aveam chef să dorm şi deodată am auzi paşi care se îndeptau spre casă şi care s-au oprit. Am ieşit să văd care-i treaba, căci uneori băieții din vecini ies la alergări nocturne şi ştii şi tu ce zic ... spectacol. În schimb te găsesc pe tine, aici, dar nu sunt deloc nemulțumită de misterul peqa care-l aduci. Acum eu întreb. De ce eşi aici tocmai în toiul nopții? Miroase mai bine lavanda la ora asta? Da poate dacă de asta, ai avea dreptate...
-Mătuşile mele m-au sculat şi mi-au dat o veste nu tocmai aşteptată.O să mă mut aici la şcoală de anul ăsta.
-Ce tare! Poate o să fim în aceeaşi clasă. Dacă te muți înseamnă că nu eşti de pe aici, nu?
-Am învățat primele 10 clase în Anglia.
-Interesant. Nu se cunoaşte după acccent. Şi care-i cauza?
-Prea greu de explicat...
-Oooo, e ceva interesant atunci. Nu vrei să spui,nu-i nimic. Vrei să ne vedem mâine să mergem la cumpărături? Sau mai degrabă azi...
Nu cred ca era o idee prea rea, dacă tot trebuia să mă mut. Înnoirea garderobei nu-i niciodată un lucru rău.
- De ce nu?
-Aşa te vreau. Trec să te iau. Noapte bună!spune Danielle în timp ce se îndepărtează.
Mă furişez înapoi în casă. Închid ochii.Vorbele mătuşilor mele încă mi se amestecă în minte. Adorm gândindu-mă dacă sunt eu cea din profeție, si dacă sunt oare ce sau cine este acel rău care amenință viața tuturor oamenilor? Şi cum anume trebuie eu să-l înving?