fucked vibes

#1

Imi urăsc viata, am anxietate, oamenii mă stresează și-mi dau atacuri de panică, iau anxiolitice, antidepresive, beta-blocante și fac exces de benzodiazepine.Obișnuiesc să am tulburări de anxietate, inclusiv tulburări de anxietate generalizata, tulburări de panica, fobiile, tulburări obsesiv-compulsive si tulburări de stres post-traumatic.

  Îmi fumam ultima țigară pe canapeaua din sufrageria vecinei care a murit acum cateva zile in timp ce restul se ocupau de cadavrul ei și se gândeau la cum vor planifica înmormântarea . Tanti Alda imi ajunsese la suflet și fumam de necaz . Cine o sa-mi mai dea sa mânanc cand maica-mea ma da afara din casa ? Cine mai râdea cu mine de momentele mele de curvareala maxima ? Țigara se termina ușor ușor, se termina pe cat gândurile mele ma ucideau tot mai ușor .
Am stins tigara cu degetele și am aruncat-o pe cocor . Iartă-mă, Tanti Alda pentru că ți-am ara covorul, iartă-mă pentru atunci când am vomitat pe toata usa de la baie, iartă-ma ca ti-am spart geamul de la bucătărie. Iartă-mă că mi-am făcut breton în dormitorul tău și am uitat să mătur . Iartă-mă pentru tot . — Îi priveam acum chipul lipsit de viață. Alb, alb ca nimic din mine, alb cum erau diminețile alea de vara, dar nu alb pur, un alb infect, un alb jegos care urma să se transforme intr-un negru infinit, care să dăinuie pentru totdeauna în Pământ, și nu în ultimul rând, în sufletul meu.
Haos .
N-am vazut-o niciodată pe tanti Alda dormind și e trist că acum am avut ocazia, pentru prima data . Dormindu-și somnul cel de moarte . Dormindu-și somnul care nu-i mai dădea drumul din brațele sale negre și vicioase . Un negru înecător dăiunia în mine acum, când îi priveam pleoapele lăsate peste ochii aceia albaștri ce-mi promisesera cândva ca vor trai o eternitate doar pentru mine . E trist. Ba nu, e tragic să o văd pentru prima dată cum doarme, e trist pentru ca nu am avut ocazia inainte sa-i admir frumusetea chipului adormit de oboseala, ci doar acum, adormit de către viata . Târziu, foarte târziu. Clișeic, prea clișeic.

I-am atins pleoapele cu doua degete de la mâna stânga încercând sa-i deschid ochii. Atunci am simțit cum cineva mă prinde de mijloc și mă trage-n spate, lăsându-ma sa ma izbesc de peretele din spatele meu.
— N-avem timp de copilării, dă-te la o parte .
M-am uitat la el din spate pentru cateva secunde și am simțit dintr-o data ca nu-mi puteam opri cuvintele sa-mi iasă din gura :
— Ia du-te-n pula mea de jeg prost !
Îl plesnisem, îl plesnisem tare după ceafă. L-am văzut doar cum își pusese mâna stângă pe ceafă să se asigure că o mai are, luase mâna din locul in care il lovisem și in următoarele secunde, tot ceea ce am mai putut sa vad,a fost negru, tot ceea e am mai putut simti a fost cum m-a prins de mâna dreapta cu a lui stângă și ..la naiba . O simțisem groaznic de tare . Ezitasem sa cad la pământ in fata unui nătărău ce are tupeul sa dea intr-o femeie in Casa Sfânta a Domnului, dar nu am reușit pentru ca in următoarea secunda am simțit pământul sub mine . Eram întinsa, lata in Sfânta Biserica, da, nu puteam accepta asta pentru ca nu eram sigura daca asta chiar s-a întâmplat. Nu mai îndrăzneam sa scot vreun sunet, nici sa-mi deschid ochii.
—Cară-te de aici până nu te îngrop și pe tine, târfă coruptă !
Nici nu știam din ce parte venise sunetul, imi pierdusem orice fel de stimuli, doar simțeam o durere îngrozitoare de cap, de data asta biserica se învârtea mai rau decât mi-o imaginam vreodată. Deschidem ochii și încercam sa ma târăsc pana la usa de la intrare, pana nu ma trezesc cu doua picioare-n cap de ma lasa lata . Daca ma lovea atat de tare, eu muream el plătea . Imi imaginam cu ce-mi putea raspunde daca încercam sa ii închid gura cu asta . Hmm..."eu plătesc cu câțiva ani, tu plătești cu toti anii, târâtoare-o" . Practic, amândoi plăteam cu viata, prețul depindea de felul in care o făceam . Eu imi pierdeam viata iar el o trăia cu putin chin mai mult decât o trăia deja .
   Stau și ma gândesc...Atata timp cat nu esti ocrotit de minuscula si manipulanta putere a mâinii omului intr-o biserica, atunci de ce am fi ocrotiți de pistoale, cuțite, si mai rau, de înșelăciune si minciuni cand suntem inafara bisericii?

       Eram intr-o dilema pe care păream ca nu puteam s-o deslușesc vreodată. Dar am reușit. Am reușit in momentul in care am trăit unele lucruri care m-au facut sa realizez ca nu contează daca esti in biserica, intr-un pericol foarte mare sau oriunde in lume. Căci, mai degrabă cel cu un suflet curat va scapă din mâinile diavolului in lume, iar cel adâncit in păcate, blesteme, cel in care dăinuie boala, jegul și negrul cel mai adânc va muri in Casa Domnului . Si da, spun in Casa Domnului pentru ca suna mai dramatic .
Odihneasca-se in pace, tanti Alda .