Perspectiva Brianei
Ma numes Briana si am 11 ani.Vacanta de vara a inceput si sunt foarte fericita.Adica am fost.Pana cand mama si tata mi-au dat vestea care ma ingrozea:
-Draga mea,esti acolo?striga mama ciocanind la usa.
-Intra,ii zic mamei,care intra alaturi de tata in camera mea.
Apoi incepe mama sa vorbeasca:
-Uite,scumpo,stim ca iti e frica din cauza a ce s-a intamplat acolo,dar trebuie neaparat sa mergem la bunici.
Cand am auzit mi-a cazut creionul cu care desenam.Acolo s-a intamplat o crima anul trecut,iar de atunci mama si tata incercau sa ma convinga sa mergem acolo iar eu le spuneam aceeasi vorba mereu:Nu.
-Categoric NU.Ii spun mamei nedandumi seama ca am tipat la ea.
-Dar suntem obligati,draga mea.spune mama cu lacrimi in ochi.
-De ce?ma revolt eu la ea.
Apoi se baga si tata:
-Pentru ca bunica ta...
-Ce e cu bunica?
-S-a dus.spune mama plangand in hohote.
Cand am auzit,o lacrima mi s-a prelins pe obraz.Nu vroiam sa merg,dar trebuia sa fac asta pentru bunica.
CITEȘTI
Adusa in satul mortii
HorrorBriana,o fata de doar 11 ani trebuie sa plece in satul bunicilor ei.Va supravietui spiritelor neodihnite sau isi va gasi sfarsitul intr-un sat vechi de mii de ani?
