Stiu ca poate nu merit
Sa fiu fericit,
N-am prins moment prielnic
De a fi iubit.
Stiu totul, dar de fapt nimic,
Totul vine-n sferturi de cate-un ibric,
Ma satur, nu ma satur de visul mult dorit,
Acum nu mai conteaza, abia ce s-a sfarsit.
Stiu, o mare lunga de cuvinte,
Ce par a fi destul,
Dar nu mi-ar ajunge-o minte
De litere sa fiu satul.
Stiu, ca lumea este mare si pare a nu avea sfarsit,
Dar oamenii, continua sa caute acest infinit.
Munca e continua, si chiar sunt plictisit,
Dar din toate acestea, nu pot vedea ce s-a muncit.
Stiu, ca stii ce ai citit,
Si stii ca nu esti lamurit,
De ce ti-am spus, ca stiu si stii,
Ca pentru a-ntelege, mult ai vrea a mai citi.
Deci, stiutori, nestiutori,
Lumea-i plina de orori,
Ce intelese nu pot fii...
Da..., stiu c-ai vrea a mai citi...
