Brianna si Amber doua tinere surori care locuiesc intr-un mic oras din California , isi construiesc singure viitorul. Cu intamplari bune si mai puţin bune, ele trec singure peste toate acestea fiind marcate in gând cu fiecare amintire neplăcută.
Le...
Eu , ma apropii de uşă si incerc sa ascult ce vorbesc cei doi..
- Maria? Eu stiu doar o singura Maria, si aceea e fosta mea soţie. - Exact. - Nu, nu se poate asa ceva.. Adica dumneavoastră , o străină, veniţi la mine in casă si imi spuneti asemenea lucruri... Dece as crede asa ceva?
Fara sa nu bag de seama ce vorbesc dânşii ,ma apropii de ei cu tava in mana ca sa o asez pe masa. Batrana contiună :
- Pentru ca spun adevarul..
Eu una, chiar o credeam pe femeia aceea, chiar daca nu aveam nicio legatura cu asta, o credeam.. Ma opresc in loc si vad cum isi lasa capul in jos si cu lacrimi in ochi a spus:
- Stiu ca pare greu de crezut, dar ea a avut un accident aseara cu masina iar medici nu au putut sa o salveze, era o femeie tanara si frumoasă.. Asta este singura poza pe care o mai am cu ea:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu ma uit la aceea poza foarte atenta, si scap tava pe jos , cănile se transformară in mii de cioburi lasand in urma lor un zgomot destul de puternic . Cei doi se uitau la mine, nu puteam sa cred, aceea femeie era chiar mama mea... Iau poza din mainile batranei aceelea si incep sa plang, mainile mele imi tremurau foarte tare. Chiar nu puteam sa cred ca femeia din poza era mama mea, era deadreptu imposibil.
- Stiu cum e, tu trebuie sa fi Brianna nu-i asa? Si o vad pe dânsa cum imi lua mainile in palmele ei calde. - ...Da, adica nici nu inteleg cine sunteti dumneavoastră. Ii raspund cu lacrimi in ochi.. - Da, copila mea, este normal, pentru ca tu nu mai vazut niciodata si nici mama ta nu ția povestit de mine .. - Da, dar cum vine asta.. Dupa cinci ani decand nu am mai vazut-o aflu ca murit, si ca am o mătuşa. - Da, e greu de crezut dar asta sa intamplat din pacate.
Incep sa plang si ma uit la Abram. Fug repede si ajung in camera mea. "Nu! Prea multe mi s-au intamplat aici. Parca sunt intr-un cosmar"...Abea asteptam sa se apropie seara. Aud un ciocanit la usa si ma duc sa deschid. Era Ema fata aceea blondă.
- Tu ce cauti aici? - Scuze, chiar am vazut ce sa intamplat si imi pare rau. Stai liniştită , si eu sunt in aceeaşi situatie. Ba chiar mai rau decat tine. - Adica? Cum mai rau decat mine? Imi ridic faţa cea inundata cu lacrimi reci si o privesc in ochi. - Mda.. Deci, stai sa iti povestesc. Eu eram mica creca aveam vreo 7 anisori si ceva si trebuia sa ma intorc de la scoala alaturi de surioara mea mai mica de 5 ani . Imi era foarte sete asa ca ne-am oprit in loc si i-am dat drumul la mana ,aceasta promisandu-mi ca nu va fugi. Imi dau ghiozdanul jos din spate si imi caut sticla de apa. Dupa 5 secunde aud un claxon foarte puternic de tir . Ma intorc si vad ca ea nu mai era in spatele meu ci fugise in fata tirului. Medici de aici ne-au spus ca nu mai are nici o sansa la viaţa, asa ca ne-am dus in Turcia unde ne-a costat o avere doar o operatie dar eşuase pentru ca trupul ei era foarte mic si sensibil... -Oh, imi pare sincer rau.. Chiar nu am ştiut. - Nu aveai de unde sa sti tu. - Da, dar totusi tu dece esti aici? - Pai... Parinti mei murisera cand eu aveam 22 de ani asa ca mi-am luat inima in dinti si am renunţat la faculatate pentru am gasi un job. Dar toate posturile erau ocupate, aveam o sansa in Belgia dar imi era foarte frica pentru ce se putea intampla si acolo.. Stai linistita ca nu eu am venit aici, ci Abram m-a adus, el ii era ca un frate mai mare tatalui meu. Nu stiam ce sa fac asa ca am luat decizia ca sa stau aici. Si m-am obisnuit cu locul acesta, e ca si casa mea. - Oh.. Am inteles, dar eu nu cred ca m-as adapta vreodata cu ideea sa trăiesc aici, in casa asta. - Si eu vreau sa scap de aici. Cat mai repede posibil, pentru ca da chiar vreau sa imi continui facultatea desi nu prea merit dupa tot ce am facut. - Stai linistita, eu chiar stiu ca poţi. Ii intind mainile si o iau in braţe.
Usor, usor se inopta afara. Il vad pe Kevin intrand in camera mea cu o foaie mare de hartie la el.
- Fi atenta, trebuie sa ma asculti foarte bine ,pentru ca eu fac asta doar pentru tine si ca sa scapi cu bine de aici.
Ma uit peste acea foaie dar nu cred ca intelegeam nimic, era totusi o casa destul de mica dar avea multe incaperi si altele...iesim amandoi din camera tiptil pe varfuri, era o linistite deplina pe hol. O vad pe Ema si ii pun mainile la gura făcându-i semn sa nu ţipe.
- Ce credeţi ca faceti? - Oare ce crezi? - Daca va prinde Abram sau altcineva sunteti morţi. - Haide lasa chestiile astea si miscăti fundu inainte. Parca ziceai ca vrei sa scapi de aici. - Da, asa este, dar nu in felul asta. Si nici acum, i-am promis lui Christian ca o sa stau cu el in seara asta.
- Hei fetelor mai incet puţin, si eu va las sa stati aici de Şase pana ma duc eu sa vad daca totul e liber.. -Ok..
Bunaa, voi toţi. Ma bucur asa de mult ca ne-am strans 200 de urmaritori. Vreau sa va multumesc din tot sufletul meu ca va ocupati puţin din timpul vostru numai ca sa imi citiți mie cartea. Sa ştiţi ca inseamna mult pentru mine. Sper ca va place si capitolul acesta si da, ne vedem in capitolul 11?! Va puup 😘😍😘😍😘😍😘😍😘😍
