Povesti de groaza

Capitolul 5

"Have you ever loved someone so much you'd give an arm for?"
(ai iubit pe cineva atat de mult incat sa-ti dai o mana pentru el?)

Asta tin minte de la ea . Asta mi-a zis cu lacrimi in ochii.

" Nu-mi pasa! Nu mai simt nimic! Iar devii exaspenta! "
" Te rog! Te implor! "
" Nu ! Iar ai devenit isterica!"
Dupa cateva ore de cearta a trebuit sa plece. Avea inima franta in bucatele mici. Se vedea durerea in ochiii ei.
Au trecut ceva zile apoi m-a sunat
" Hei? Pot... Pot sa vin la tine sa-mi iau lucrurile? "
Uitandu-ma la mormanul de lucruri lasate, benzile the walking dead ,cartile si manusile schelet am tipat in telefon
"Le-am aruncat!" apoi am inchis.
Nu m-a lasat inima mult... Am sunat-o a doua zi si i le-am dat... I-am explicat ca nu mai putem fi impreuna si ca parca nu mai simt nimic dupa 9 luni. A inceput sa planga. Nu s-a abtinut sa nu incerce sa ma ia in brate. Tipic. Asta o cameaza. A plecat plangand... Puteam s-o aud din capul strazi cum boceste de parca si-ar fi rupt un brat.
N-am auzit mimic de la ea de ceva zile. Dar am primit, curand , un mesaj pe whatsapp.
" have you ever loved some one so much, you'd give an arm for?
Not the expression ,no, Literally give an arm for?"
Am dat ochiii peste cap. "iar incepe" m-am gandit.
N-am mai primit semn de viata de la ea. In realitate. Nimeni n-a mai primit semn de viata de la ea. A fost data disparuta zilele urmatoare. M-am simtit putin prost. Putin mai mult. A disparut parca ca prin minune. Acu' ceva zile cand am vazut-o ultima oara am felicitat-o pentru ca n-a facut un gest nebunesc. Chestia n-a durat mult.
Prin orasul nostru trece canalul dunare-marea neagra si ma gandesc la tot ce-i mai rau.
Au gasit-o, cred...
Au gasit cadavru unei fete pe malul canalului. Era in stare avansata de putrefactie si n-au putut s-o identifice.
Sigura chestie e ca... Cadavrul avea un brat lipsa.
Ma simt distrus. E vina mea. Ma simt orbil.
Apoi am auzit cineva la usa si am mers sa vad. Pe prag era un colet.
Pe colet era adresa ei , am privit cu ochii mari apoi l-am deschis,. Era o cutie de plastic, plina cu lichid. Mai era si un bilet.
" have you ever loved some so much , you'd give an arm for?"
Am deschis cutia si aproape am vomitat. Mirosul m-a lovit in fata, un miros chimic de clor si descompunere. Mi-era greu sa ma uit la ce era in cutie. In cutie era un brat. Era bagat in clor si descompus. O nuata de verde si oase dadeau pe afara din carnea care acu' parca era gelatina.
La politie aceasi poveste. Nu s-a putut identifica.
Viata mi-a mers cam nasol. Am ajuns sa fumez mai mult decat de obicei.
Intr-o zi eram singur in casa. Ascultam Eminem sa ma calmez.
Am bagat when i'm gone si 8 mile si yellow brick road. Doar ca parca suna dublata vocea . Parca mai canta cineva . Nu eram eu. Am oprit melodia si nu se mai auzea nimic, dar parca lua destul pana inceta.
La un timp am inceput sa aud pasi in pod si usa deschizandu-se. Dar niciodata nimeni nu era acolo.
Intr-o noapte m-am trezit si simteam o greutate pe piept. Era cald. Mi-a fost prea frica sa ma uit asa ca am inchis ochiii si m-am culcat la loc.
Intr-o zi chiar am reusit sa vad ce era dupa mine.
Era noapte, ma certasem cu mama ca aveam camera vraiste. Plecase, sa ma plimb pentru ca vroiam sa ma calmez. Mama plecase la munca. Eu ajunsesem acasa , eram singur. Ma indreptam catre usa si am auzit pe cineva fredonand "8 mile "
Am intrat in camera. Era acolo, imi aranja hainele. Era ea. Am crezut ca a murit dar era ea. Era vie aparent imi ordona camera sa nu ma mai cert cu parintii.
Sa uitat la mine cu ochii mari apoi a fugia afara pe usa. Am fugit dupa ea dar era disparuta.
Timpul trecea iar ea era mereau acolo. Am incercat intr-o seara sa m sinucid dar a fost acolo m-a salvat . M-am trezit mai tarziu in casa parinti erau langa mine.
Peste ceva vreme fratele meu disparuse. Toata familia era in panica. Am anuntat televiziune, politia. Oricine . Parea ca fratele meu disparuse . Pana intr-o seara.
Era bezna si am observa cum ceva se misca afara . M-am uitat pe geam si era ea. imi tinea fratele im brate si urca venea pe alee. Am deschis usa dar ea era deja plecata.
Pe prag era fratele meu. Avea vanatai si parea ca a fost anesteziat. A povestit ca a fost rapit de pe strada si ca afost batut si obligat sa mearga pe starada cu harti cu adrese in mana . Mergea la fete si le ruga sa-l conduca pana la acea adresa sub pretextul ca e pierdut. La 9 ani parea confingator.
La 2 zile s-au raportat 2 cadavre gasite , erau 2 proxeneti care au racola stule fete. Cauza mortii : plagi injunghiate in zona gatului, aparent au murit in somn.
Totul a luat o intorsatura nasoala.
Daca faceam probleme si se zvonea ca cineva vrea sa ma bata a doua zi acel cineva era la spital. Daca un prfesor avea o problema cu mine , a dou zii eram preferatul lor si veneau ne dormiti la serviciu. Cativa vecini rromi care aveau ceva cu mine nu mai sunt. Oricine are probleme cu mine e condamnat. Nici viata amoroasa nu-i prea okay. Nu a mai intalnit nici-o fata. Pur si simplu nu simteau nevoia de-o relatie sau nu-mi placea nici una.
Au trecut ceva ani. Populatia orasului a scazut . Cimiturul e deja supra aglomerat. Acu' regret ca am comentat la atatia oameni pe strada si am cauzat atatea probleme ...
Azi m-am hotarat sa fac ceva. O s-o las sa se intoarca la mine. Dupa atata vreme consider ca e okay sa vina inapoi , trebuia s-o fac mai devreme.
Am cuparat trandafiri. Ii plac trandafiri. Au fost scumpi. M-am certat cu frate-miu ca sa fac rost de destui bani pentru ei.
E pe scara in fata casei si mangaie motanul . Motanul nostu e cam scandalagiu , d-asta sunt mai putini caini in vecini.
M-am asezat langa ea si apoi ea si-a pus capul pe umarul meu. Era asa calma.
A strecurat un usor " te iubesc " cand m-a luat in brate si a izbucnit in lacrimi.
Ma intreb de ce oare haina ei e atat de lipicioasa si ma intreb de ce fratele meu intarzie asa mult.