A Thousand Years (Narry)

699 56 20
                                    

Niall se intoarse cu spatele la mine ca sa imi evite privirea. Deja stiam ca plange. Nici nu trebuia sa fiu cine stie ce geniu ca sa imi dau seama ca l-au ranit. L-au ranit atat de tare incat nici macar el nu le mai putea duce. Timp de trei ani la rand a reusit sa ascunda ura pe care o simtea fata de toata chestia cu Larry dar deja era prea mult. Nu mai putea.

-S-stii ce doare cel mai tare H-Haz?

Am incercat sa ma apropii de el ca sa il iau in brate dar se feri de mine si facu cativa pasi inapoi.

-Niall, dragoste, nu te feri de mine te rog.

Simteam cum lacrimile ma ineaca si eu nu puteam face nimic. Trebuia sa fiu puternic, sa fiu stalpul de care sa se tina atunci cand simte ca pica. Ce simt acum este foarte ciudat. Inainte de Niall nu m-as fi gandit ca voi fi vreodata atat de bland cu cineva. Mereu am avut impresia ca voi tipul acela de bad boy, cel caruia nu ii va pasa, cel care va frange inimi in stanga si in dreapta. Dar din nou, asta era inainte de Niall. Nu imi pot imagina o lume fara el. Chiar si daca lipseste doua ore ma simt ca si cum cineva mi-ar fi rupt inima din piept si ar fi ars-o. Ma doare si numai sa ma gandesc la felul in care ar fi viata mea fara el. Cat despre durere nici nu se mai pune problema. Cand il vad ranit este… atat de dureros.

-Niall, iubire, vino la mine. Te rog nu mai fugi.

Insa el nu ma asculta. Privea peretele cu un vadit interes de parca viata lui depindea de acel lucru.

-Haz… Nu stii ce ma doare cel mai tare. Nu-i asa?

Alte lacrtimi isi facura loc in ochii lui facandu-ma sa-mi pierd balansul. Nu se poate sa mi se intample asa ceva tocmai mie. Eu si Niall am fost impreuna de ani intregi si nu l-am mai vazut niciodata asa de suparat. Niciodata nu au curs atat de multe lacrimi din acei ochi albastrii. Dar se pare ca si un spiridus are limitele lui.

-Nu, Nialler, nu stiu. Ce te doare atat de tare?

Niall parea ca incearca sa se hotarasca daca sa imi mai spuna sau nu. Incretituri nu intarziara sa ii apara pe frunte aratandu-mi ca era mai adanc in ganduri decat credeam. Am profitat de faptul ca nu era atent si am venit langa el imbratisandu-l strans. In momentul in care mainile mele s-au incolacit in jurul gatului sau l-am simtit tremurand incet si lacrimi calde au inceput sa imi ude tricoul dar mie nu imi pasa. Tot ce conta erau mainile lui Niall in jurul taliei mele agitate de tricoul meu ca si cum ar fi un colac de salvare si sentimentele sale care erau atat de clare si totusi atat de confuze.

-C-cel mai tare d-doa-doare ca au f-folosit data noastra pentru L-La-Lary, reusi el sa pronunte cuvantul de parca il scuipase.

Avea totusi dreptate. Totii fanii Larry considerau data in care eu si Niall am devenit un cuplu data in care Larry a devenit real. Ceea ce era cat se poate de dureros. Obisnuiam sa am data aceasta ca parola la telefon pana cand un fan m-a vazut tastand-o la o intalnire de lansare de album si a tras imediat concluzia ca aceea trebuie sa fie data in care eu si Louis am devenit iubiti. Un lucru care pe Niall l-a distrus pana in punctul in care nu mai vroia sa il vada pe Louis, nu vroia sa ii pronunte numele, nu vroia sa stea pe langa mine dupa ce veneam de la Lou din camera pentru ca zicea ca am mirosul lui pe haine si ca il face sa  ii vina sa vomite. Ma durea atat de tare sa il vad suferind. In special acum… Acum cand eram atat de sigur ca nimic nu ne mai putea distruge.

Si totusi uite-ne aici, avand prima noastra cearta.

Cu toate acestea toata cearta asta dureroasa m-a facu sa fiu mai sigur ca niciodata. Ciudat cum durerea te poate face sa vezi totul mai clar. In special atunci cand esti pe cale sa pierzi pe cineva.

Niall era acela. Nu mai are sens sa mai incerc sa gasesc pe cineva, nici nu as avea un motiv. Niall e cel care mi-a demonstrat fara sa stie macar ca tot ce mi-am imaginat a fost o minciuna. Inainte nici nu puteam sa imi imaginez ca as sta atat de mult cu o iubita, acum nu pot supravietui fara sa vorbesc macar o ora cu el. Nu am crezut vreodata ca o sa simt lipsa unor buze asa cum o fac acum. Fiecare sarut pe care il impartasim ma face sa vreau mai mult. Nu am crezut ca o sa ma simt gol fara un corp langa mine. Acum nu pot sa ma abtin sa nu il iau in brate, sa il tin langa mine, sa il car in spate sau doar sa imi tin mana pe spatele lui doar ca sa il simt. Ininte credeam ca imi plac fetele. Acum doar ochii lui sunt motivul pentru care ma trezesc dimineata.

Niall isi adanci capul in umarul meu mai tare reamintindu-mi ca trebuie sa fac ceva, si asta urgent.

-Ni… Ni, uita-te la mine, i-am ridicat capul incet ca  sa il pot privi in ochi. Niall, am ceva sa iti spun. Dar trebuie sa promiti ca te vei uita numai la mine. Ca nu iti vei lasa privirea in jos. Da?

Incet, dar sigur, Niall aproba asa ca mi-am lasat mainile din jurul lui si am facut cativa pasi in spate.

-Niall, am purtat cu mine acest lucru atat de mult timp incat deja este ca o piatra de moara in buzunarul meu. Il simt din ce in ce mai greu pentru ca sunt din ce in ce mai sigur ca ce urmeaza sa fac este corect. Te-am iubit din momentul in care te-am vazut prima data la capatul randului in boot camp. Tu nu stiai asta inca dar eu eram sigur. Si apoi cand ne-a pus in aceeasi trupa am fost atat de fericit, iubire. Nu pentru ca mai aveam o sansa la concurs. Nu imi mai pasa daca pierdeam sau castigam. Ce imi pasa cel mai mult era ca in sfarsit aveam un motiv sa iti vorbesc. Iar atunci cand te-am auzit spunandu-I lui Liam ca ma placi a fost cel mai frumos moment de cand te-am cunoscut. Stii de ce? Pentru ca te iubesc. Si nimeni si nimic nu va ruina ceea ce avem noi. Se numeste dragoste adevarata Niall, si asta vine o singura data. Intelegi? Nu am de gand sa te las sa imi scapi printre degete. Mi-ai spus odata sa nu te parasesc pentru ca ai mai fost parasite inainte. Si asta o sa fac. O sa te ascult si o sa te prind de fiecare data cand incerci sa fugi de mine si de tot ce ne leaga. Asa ca dragoste, o sa te intreb acum pentru ca simt ca deja imi cedeaza picioarele de emotie. Niall James Horan, vrei sa te casatoresti cu mine?

Incet, cu maini tremurandeam scos din buzunarul pantalonilor cutiuta mica si neagra asezandu-ma in cenunchi si deschizand-o. Niall isi acoperi gura cu mainile incercand sa isi ascunda zambetul care nu intarzie sa se intinda pana la ochii care erau deja in lacrimi.

-Da, iubitul meu scutura din cap plin de fericire si intinse mana drepata spre mine.

Cu grija i-am asezat inelul de argint, simplu cu doar doua inimi gravate, pe deget incercand cu greu sa nu izbucnesc in lacrimi de fericire. In secunda in care m-am ridicat in picioare Niall se arunca de gatul meu unindu-ne buzele intr-un sarut la fel de pasional ca sentimentele noastre. Abia am reusit sa ne dezlipim doar ca sa ramanem cu fruntile apropiate uitandu-ne unul in ochii celuilalt.

-Harry? Esti sigur?

Niall parea ca este chiar ingrijorat de raspunsul meu asa ca am facut tot ce puteam sa ii zambesc.

-Ni, simt ca te iubesc de sute de ani. Te mai pot iubi inca pe atat. Nu am fost mai sigur de ceva in viata mea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A/N:

Am avut o idee.

Nu e corectat inca. Îl corectez la noapte.

E doar o povestioara.

Sper sa va placa.

Verificati linkul extern, daca merge :(

Daca nu il am in status.

Eu shippuiesc Narry ca bromance dar ma mai apuca si pe mine cateodata.

Va pup!

~Poppy

A Thousand Years (Narry)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum