- Ce vrei sa spui prin " nu mai vine "?
- Uite, stiu ca esti suparata dar nu e vina mea. Si nu am spus ca nu mai vine, ci doar ca o sa intarzie o zi.
- Edward, realizezi ca m-am imbracat "cu toata pompa domneasca" degeaba, nu?!?!!!?
- Eu nu as spune degeaba. Nu te ingrijora! Ti-am gasit deja de lucru si nu va trebui sa te dezbraci.
- Sa aud!
- Am chemat pictorul pentru a-ti face un portret.
- Portret? Serios, portret? Nici nu stiam ca exista vopsea in vremurile astea.
- Fiecare rege si regina au cate un portret, iar tu nu vei face exceptie. Asa ca acum, daca ai terminat sa te mai plangi, coboara ca avem multa treaba, spuse Edward lasand-o pe Oteea in urma.
- Ce? Treaba? Si stai un pic, nu ma comanzi tu pe mine!!!
*
- Cat mai trebuie sa stau asa? Intreba Oteea enervate.
- Nu mai un pic, Majestate! Raspunse un barbat scund si cam slab care statea la cativa metri de fata.
- Ma chinui in aceasta pozitie de o ora!
- Va rog sa nu va miscati! Daca o faceti va trebui sa o iau de la capat.
- De la capat? Ai innebunit?
- Scumpa mea sotie, vrei te rog sa te calmezi? O intreba Edward. Tot ce ai facut pana acum este sa stai pe un scaun si sa zambesti.
- Pentru informarea ta, obrajii ma dor, spatele ma ucide si nu-mi mai simt posteriorul.
- Mai indura putin, nu mai e mult! Tot ce a mai ramas este gura.
- Prea bine, dar daca nu termina in zece minute, eu am plecat de aici! Clar?
- Arta nu poate fi grabita, Majestate!
- Nu ma intereseaza! Daca trebuie, fa-o!
- Am inteles! Raspunse pictorul cu putina spaima in glas, apucandu-se de lucru.
Intre timp Oteea, plictisita, isi indrepta privirea catre Edward. Il privi indelung, cercetandu-l din cap pana in picioare. Era pentru prima data cand se uita atat de atent si cu interes la el. Expresia fetei ei se schimba complet, zambetul fortat transformandu-se intr-o privire patimasa, patrunzatoare, de parca ar fi invadat fiecare coltisor al fiintei sale. Edward se scutura brusc, privind-o apoi in acelasi fel. Intre cei doi se instala o atmosfera tensionata, aerul din camera rarefiindu-se.
- Este gata! Anunta pictorul.
- Augh! In sfarsit pot sa ma ridic!
- Inca mai are nevoie sa se usuce, insa trebuie sa va avertizez ca a iesit putin mai diferit. Nu este vina mea, Majestatea sa si-a schimbat expresia fetei pe parcursul timpului in care eu pictam.
- Mie imi place, raspunse Edward multumit.
- Ia sa vad! Se apropie Oteea. Hmmm....Chiar seaman cu mine! Dar par o persoana rea si parsiva. Cum de a iesit asa?
- Data viitoare cand pozezi, nu te mai lasa purtata de pasiune, raspunse Edward incepand sa rada.
- Hey! De ce razi? Nu e amuzant! Oamenii ma vor percepe gresit acum. Vor spune ca am fost cea mai tiranica regina din istorie.
- Dar noi stim ca nu e asa, raspunse Edward consoland-o.
- Eu am plecat, Majestatile voastre! Anunta pictorul iesind afara, lasand usa deschisa.
Oteea se indrepta spre Edward avand pe fata expresia unei fete jucause, ca o pisicuta care tocmai a gasit un ghem de ata. Edward sta nemiscat, vrand sa vada ce are de gand. Ea ajunse in fata lui si ii smulse repede un pupic de pe buze.
- Ce faci? Intreba Edward surprins.
- Ai spus ca atunci cand simt nevoia sa te sarut sa o fac. Sau a fost o minciuna?
- Nu, nu a fost o minciuna. Doar ca m-ai surprins. Nu credeam ca o sa o faci intr-adevar.
- Inseamna ca inca nu ma cunosti destul de bine.
- Poate ca e adevarat. Dar tu ma cunosti si stii ca pentru mine un simplu pupic nu e de ajuns, mai ales daca vine de la tine.
- Adevarat, cred ca daca ai putea m-ai manca complet. Bine ca nu sunt de ciocolata.
- Cine spune ca nu pot? Intreba Edward facandu-i semn sa se apropie.
Ea ii raspunse gestului, venind din nou in fata lui. El ii apuca talia lipindu-i trupul de al lui, continuand sa o priveasca. Cu cealalta mana ii mangaie obrazul apropiindu-se incet de fata ei. Ea insa, ranji radicand una din sprancene napustindu-se asupra lui, acoperindu-l de sarutari pasionale. Ii musca lobul urechii, apoi ii saruta suav gatul strecurandu-si mainile sub hainele lui, simtindu-i pielea calda. Edward isi deschise putin gura, printre buzele lui strecurandu-se un geamat scurt ca rezultat al atingerii mainii ei reci.
- Va intrerup? Intreba Alexander care aparu in fata usii.
- Nu stii sa bati? Intreba Edward nervos.
- Am batut de trei ori dar se pare ca nu m-ati auzit, plus usa era larg deschisa.
- De ce ai venit?
- Esti chemat de catre sfatuitorii tai. Se pare ca au o nelamurire in privinta taxelor taranilor.
- Am inteles, raspunse Edward parasind incaperea.
- Deci....se pare ca va apropiati.
- Ce te face sa spui asta? intreba Oteea detesata, de parca nu se petrecuse nimic.
- Nici nu incerca. V-am vazut ieri in timpul lectiilor de dans si acum asta.
- Atunci nu are rost sa ma mai prefac. Da, cred ca ne apropiem, intr-un mod ciudat, dar da.
- Tu chiar esti nerusinata, spuse Alexander serios.
- Este un adevar, nu am sa neg. Dar Edward este sotul meu, nu cred ca faceam nimic gresit de data asta.
- Stiu, cred ca sunt doar gelos pe Edward.
- Gelos? Tu? Si pe Edward pe deasupra. Ce are el si tu nu ai?
- Pe tine.
- Atat de direct. Totusi, intotdeauna iti voi fi prietena.
- Ti-am mai spus ca nu prietenia ta o vreau.
- Eu ti-o ofer oricum. Ar trebui sa fii multumit cu ce ai. Tu esti mai tanar decat Edward, mai amuzant si distractive si ei bine, blond. Crede-ma, fetele adora barbatii blonzi!
- Nu ma intereseaza celelalte fete.
- Esti chiar incapatanat!
- Oteea, eu te
- Nu vreau sa aud! E mai bine asa. Dar daca imi refuzi prietenia cu atata tarie, de acum in colo vom fi doar cumnati, raspunse fata parasind incaperea.
- Nu-mi dai de ales, Oteea! Rosti Alexander care ramase singur in camera privind portretul fetei.
CITEȘTI
Love of forgotten times
Roman d'amourOteea, Tabitha si Ferra sunt trei fete carora destinul le-a pregatit ceva foarte special. Intr-o seara ele sunt abordate de o batrana cersetoare care este mai mult decat lasa sa se vada. Ce se va intampla cu ele? Doar destinul ne va spune.
