Prolog

429 14 3
                                    

                                              ~   Prolog   ~

  Vara se terminase de mult, iar toamna era în putere. Frigul se lăsase peste întreaga ţară. Nu era la fel de frig ca iarna, dar făcea pe oricine să îsi dorească o ciocolată fierbinte şi o patură groasă şi pufoasă. Frunzele copacilor căzuseră toate, ramurile copacilor rămânând astfel goale. Seara, în lumina Lunii, aceştia făceau peisajul să para desprins dintr-un film de groază. De când anotimpul însorit şi călduros s-a sfârşit, cerul era acoperit de pături groase de nori cenuşii, dar astazi, era senin, fără urma de aceştia. Se putea vedea Luna plina înconjurată de miliarde de stele sclipitoare. O imagine cu totul diferită faţă de cea cu care s-au obişnuit oamenii. Nu se simţea nici o adiere de vânt, de parcă acesta nu vrea să strice acea linişte. Totul era atât de paşnic şi de liniştit.

      Dar nimeni nu bănuia că aceea era liniştea dinaintea furtunii. Nimeni, cu excepţia lui. Nu ar fi trecut prin minte nimanui că în acea seară liniştea avea să se termine, iar viaţa ei sa fie distrusă pentru totdeauna. De aceea a ales această zi. Vrea să acţioneze atunci când nimeni nu se aştepta. Dorea să-i ofere un cadou unic, ceva ce o va marca pe viaţa.

   Amintindu-şi înca o dată trecutul lui şi revizuind planul, un plan la care în urmă cu un an nici nu ar fi îndraznit să se gândească, zâbi satisfăcut.  Cu paşi mici si lenţi porni spre casa ei, unde îşi va etala calităţile de criminal. Avea să ucidă tot ce îi va sta în cale. 

 

--------------------------------------------------------------------------------------------------

Aceasta este prima mea poveste deci fiţi duri. Accept orice sfat şi orice critică. Am oricând pregatit carneţelul şi pixul pentru a-mi nota toate sfaturile.  Dacă vedeţi vre-o greşeală  vă rog să mă anunţaţi, pentru a o corecta. 

LostUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum