Cum te vindeci dupa o deceptie in dragoste

Realitatea suferintelor in dragoste

   Nimeni nu este ferit de o suferinta in dragoste, indiferent de varsta, de situatia socioeconomica, durata relatiei sau intensitatea dorintei de a avea un cuplu reusit. Nu conteaza nici daca relatia se bazeaza pe o iubire fulgeratoare sau pe o cunoastere reala a propriei persoane si a partenerului sau partenerei. Statisticile comunicate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, referitoare la relatiile conjugale oficiale. demonstreaza ca procentul despartirii este in continua crestere. De la 5%, cat era in 1890, procentul divorturilor a trecut la 50% pentru cuplurile casatorite dupa 1970 si s-ar parea ca atinge 65% pentru cuplurile casatorite dupa 1990. Exceptand cazul unei redresari drastice a situatiei, si din cauza sperantei de viata care nu inceteaza sa creasca, procentajul cuplurilor unite pentru restul vietii si fericite n-ar trebui sa depaseasca 20%. Demografii cred ca trebuie sa adaugam cel putin inca 10% cupluri separate si neincadrate in statisticile OMS.

    In marile orase precum Paris, Geneva, Bruxelles sau Montreal, procentul de persoane care traiesc singure depaseste 35%. Acest grup de singuratici este constituit desigur din tineri celibatari, care nu au trait inca o relatie amoroasa, si din celibatari inraiti care nu vor sa-si piarda libertatea, dar este format mai ales din persoane vaduve, divortate sau separate care au trait, toate, una sau mai multe suferinte in dragoste. Unele persaone au fost la originea despartirii (le numesc "Initiatoare"), altele sufera decizia primelor (le numesc "Abandonate").

  Orice ruptura, decisa sau suferita, antreneaza eractii fizice, psihologice, afective si comportamentale care pot fi depasite rapid sau foarte greu. Initiatoarea va trai momentele cele mai sfasietoare inainte de a-si anunta decizia, in timp ce Abandonata le va trai dupa anuntul partenerului care doreste sa incheie relatia. Se intampla uneori ca cei doi parteneri sa decida de comun acord sa puna capat relatiei. Reactiile, desi asemanatoare, sunt totusi atenuate si consumate mai rapid.

    Aceste reactii pot merge de la o simpla tristete in fata incheierii unui proiect de viata, pana la o veritabila suferinta morala, plina de disperare si anxietate, putand duce la sinucidere sau, mai rau chiar,  la crima urmata de sinucidere. Intensitatea acestor reactii depinde in general de tipul de personalitate si durata relariei. Depinde si de experientele anterioare ale persoanei care paraseste sau este parasita: o a treia despartire risca sa fie mai putin traumatizanta decat prima suferinta in dragoste, desi, pe de alta parte... o noua despartire poate mari sentimentul de abandon al persoanei care paraseste sau al celei care este parasita, si poate instaura un sentiment de esec relational, dificil de gestionat.

    Desigur, rupturile sunt clar momente de suferinta, dar sunt si momente privilegiate de crestere, care provoaca schimbari radicale, stimulad ceea ce Boris Cyrulnik numeste rezilienta. Aceasta este definita drept capacitatea de a constientiza traumatismul cu scopul de a iesi din depresia consecutiva, pentru a supravietui si, adesea, pentru a trai mai bine. Asa cum spune Nietzsche: "Ce nu te omoara te face mai puternic." Unele persoane nu-si revin niciodata dintr-o ruptura, initiata sau suferita: altele prefera durearea in locul uitarii; cele mai multe reusesc sa iasa din starra depresiva si sa creasca in ciuda sau datorita suferintelor produse de despartire.

    In aceasta carte, vom aborda diferitele aspecte ale suferintei in dragoste: momentele critice cele mai propice despartirilor; etapele de doliu consecutiv rupturii; relatiile toxice carora trebuie sa le pui punct; reactiile emotive ale Initiatoarei sau ale Abandonatei; cele trei dimensiuni ale unei rupturi; si in sfarsit, strategiile care trebuie utilizare pentru a scapa cat mai repede de o suferinta in dragoste.