Era o noapte furtunoasa . Picaturi mari de apa cadeau din ceru intunecat , facant un impact violent cu pamantu . Vantu batea cu putere facand copaci sa se miste in toate directile posibile. Tunetele rasunau cu o putere neimaginabila , acompaniat cu niste fulgere care iti dadea impresia ca cerul se va sparge . O femeie cu o mantie neagra si cu gluga trasa pe cap nelasand sa se vada chipul , fugea prin ploaie cu un cos stranz la piept . Se opri in fata unei manastir privindo intens . Strange cosul strans la piept si porni pe alea intunecata pana in fata unei usi mari de lemn . Lasa cosu jos lasand sa se zareasca un bebelus cu niste ochi rosi ca sangele si niste suvite de par negre ca cenusa . Femeia is dadau jos un colier din aur in forma de semiluna si il pusese la gatul copilului , atunci ochi acestea au devenit albastri si suvitele de par satene spre blond . Femeia se apropia de copil si ii amplasat un sarut parintesc pe fruntea lasand sa cada cateva suvite de par plond pe fata copilului el incepat sa rada . Femeia se rinicase de langa cos si ceocani de doua ori la usa . A asteptat pana cand se auzise niste pas venind spre usa , sa uitat pentru ultima oara la copilul care acum dormea . Cateva lacrimi alunecand pe fata ei , le stranse imediat cand auzise usa deschizanduse si a luato la fuga disparand in intunericu nopti.
