Dragoste ruptă din rai. (Justin Bieber FanFiction)

Capitolul 4

Heei. Povestea o să devină în următoarele capitole +18. Sper să vă placă.

ALEX POV

La poarta casei mele era... Cody. După ce că aproape mi-a distrus relația mai are și tupeul să vină în fața casei mele ca să ce? 

- ”Hei. Am venit să îmi cer scuze și să te invit astăzi în oraș.” 

- ”Poftim?” îi răspund cu un ton furios. Sunt uimită. Ce-i cu tupeul ăsta? Îmi distruge viața și apoi crede că o să ies cu el. 

- ”Da, îmi pare rău.” îmi spune cu nerușinare.

- ”Sincer, nu știu cum ai tupeul ăsta. Dă-te din fața mea. Du-te naibii”. Îmi iau geanta pe umăr și fac semn unui taxi. Îi spun să mă ducă la școală. Având în vedere că nu mai știu ce să fac ca să repar greșelile unui imbecil care mi-a distrus viața nu am văzut-o pe Yasemin care mă aștepta în fața școlii. 

- ”Sierra? Ești ok? Ce s-a-ntâmplat?”

Nu eram ok. Am căzut dintr-odată. Nu mai țin minte nimic. După ceva timp, m-am trezit pe patul unui spital. Lângă mine era Yasi și Juss.

- ”Sierra? Oh, Doamne te-ai trezit!”

- ”Unde sunt?” întreb eu mirată și speriată. De ce eram pe un pat de spital? Ce se întâmplă cu mine?

JUSTIN POV

Eram in oră. Mă apelează Yasemin în disperare. Într-un sfârșit îi răspund, ieșind pe hol.

- ”Da? Ce s-a mai întâmplat de mă suni în disperare?”

- ”Păi.. Sierra e la spital. A leșinat în brațele mele. Sunt cu ea acum.”

- ”Ce? Vin acum.” Am pornit spre mașină. Deschid ușa și conduc grăbit. Ies din mașina și o apelez pe Yasemin pentru a-mi spune la ce salon sunt. Intru in lift. Deschis ușa salonului 307 și o văd dormind pe Sierra. Mă simt vinovat. Poate nu trebuia să fiu așa dur cu ea. Totuși e sensibilă.. 

- ”Cum e?” o întreb pe Yasemin. 

- ”Doarme. Doctorii au spus că a avut o cădere de calciu. Trebuie să fim mai atenți cu ea. Ce s-a întâmplat între voi? Nu a apucat să-mi spună..”

- ”Am fost foarte dur cu ea... Îmi pare rău.” Mi s-au scurs câteva lacrimi. Nu mă puteam abține. Nu pot să cred că m-am purtat așa cu ea. O ador pe fata asta.. Ea e singura care mă face să mă simt iubit. Îmi oferă toată dragostea ei. N-o puteam răni așa. Mă așez pe un scaun și aștept împreună cu Yasemin să se trezească. Se face târziu. Sunetul puternic al lui Yasemin mă face să tresar,

- ”Sierra? Oh, Doamne te-ai trezit!”

- ”Unde sunt?” întreabă ea mirată și speriată.

- ”Ești la spital. Ai avut o cădere de calciu. Justin e aici. Cred că trebuie să vorbiți.. Eu merg să-mi iau o cafea de jos.”

Yasemin a plecat. Dupa ce aud închizătura ușii, mă așez lângă Sierra și o sărut pe cap. Îmi pare atât de rău. Sunt un prost.

- ”Îmi pare rău, Sierra.” Și din nou mi se scurse o lacrimă pe fața ei gingașă.

- ”Te iubesc, Justin. N-aș putea...” și se oprește din vorbit. Nu mai are voce. Probabil din cauza perfuziilor și emoțiilor. M-a speriat puțin, dar eram aici ca să îi dau putere.

- ”Nu te forța să vorbești. Voi fi aici pentru tine. Întotdeauna.” O sărut apoi pe frunte. Imaginea ei în acest pat de spital mă traumatizează. Aștept să adoarmă și apoi merg să vorbesc cu doctorul ei.