Nyx. O dulce obediență

„Femeile sunt al doilea mister al omenirii." (Anne Rice)

Nyx uită de cele 21 de dosare pe care le avea de întocmit. În fața ei era unicul bărbat ce reușea să o surprindă zi de zi și tot ce exista în acea clipă era el. Atingerea lui. Mirosul lui. Tot.
  Nyx era pierduta. Nici macar nu isi daduse seama de faptul ca ceilalti venisera deja la birou. Privirea ei era axata pe a lui. Stia ca sentimentele erau reciproce dar nu putea sa se predea lui. Nu inca cel putin. Trebuia sa il mai joace pe degete putin ca sa vada daca o iubeste cu adevarat sau nu. Acesta ii lua mana intr-a lui masand-o cu degetul mare. In adolescenta, acest gest insemna ca persoana care il infaptuie te vrea. Femeia nu stia daca asta era un gest de afectiune sau pur si simplu se rezuma la sex. Spera sa nu se rezume doar la sex. Buzele ei, pale, rozalii se intre-deschisera, vrand sa protesteze dar tot ce a iesit a fost un oftat. Il voia, o voia. Dar Nyx doar complica lucrurile. Nu urma sa se ofere unui barbat asa usor. Cel putin asa gandea ea. Le invidia pe fetele din romanele pe care aceasta le citise. Ele aveau pe cineva care le iubeste asa cum sunt, neconditionat, dandu-si viata pentru ele. Ea voia sa traiasca un basm. Sa fie o printesa in palatul ei de cristal cu un print frumos. Nu putea spune ca Ares nu era frumos. Ba chiar dimpotriva. O atragea in toate felurile. Sexual sau nu, il voia pe el. Voia sa fie al ei, tot. Daca altcineva avea o particica de piele  de a lui, ea urma sa renunte. El se apropie mai tare de ea facand-o sa se izbeasca bland de peretele din spatele ei. Ares isi duse un deget la buze indemand-o sa taca. Ea il asculta iar el se apleca usor pana cand respiratia lui o izbea pe fata. Mirosea a tutun amestecat cu menta. Incerca sa isi linisteasca inima dar nu reusea. Buzele lui le atinsera usor pe ale ei tachinand-o, dar ea voia mai mult.

     Mult mai mult.