Dezastru pe doua picioare

Familia mea

   - Romeeeeooooo! statiar mâncarea în gât dacă mai faci rahaturi de astea, calcatear trenu, busitear tancu de idiot imbecil si saormist nehalit.
- Ooooou! Da ce are prințesa? Ce nu-i place?
- Ca ești tu aici.
- Asta e, n-ai ce-mi face, asta is eu si nu-ți dau pace.
-Ha!
- Tu mai chemat nebuno, si acu faci figuri , nu stiu pentru ce am mai venit dacă nu mă vroiai.
- Glumeam taranoiule. Ce bei? Apa, suc sau apă?
- Suc!
- Ok! Si sa știi că-mi pare sincer rău pentru cele întâmplate.
- Da?
- Da. Adica, nu a fost chiar frumos din partea mea să vin si după să te las baltă si sa mai si fug cu florile.
- Ok! Nu ești chiar convingătoare, dar pentru că te iubesc fie.
- Ca ma ce?
- Ca te iubesc mult surdo. Na ca ți-am spus o si pe asta.
- Nustiu ce sa spun, adică ne cunoaștem de puțin timp, si nu am mai avut nici un iubit până acum.
- Hai zi da sau nu? Nu mă fă să aștept.
- Da, Da da da da. Vreau sa fim împreună. Ii sr în brațe și ne sărutăm ca doi nebuni.
- Ok,  păsărică, este cam târziu eu ar cam trebui să plec, nu vreau să se îngrijoreze aimei. Ne vedem la școală.
- Ok pasaroiule.
Mă  mai sărută odată  și pleacă. Eu rămânând  surprinsă ce repede a esit pe ușă.
Câteva ore mai târziu.
- Hey fato! Cf?
- Hey Clo! Bine, tu cf?
- Nu aveam somn si am zis să te sun, deranjez?
- Nu!
- Dar ce făceai?
- Vorbeam cu noul meu iubit!
- Ceeeeeeee?
- Gata ca stii prea multe, noapte buna si vb la școală.
- Stai nu închide.
- Pa.
A doua zi.

Mă trezesc liniștită îmi beau ceaiul mănânc si ma pregătesc pentru școala, în drum spre școala mă opresc pe o bancă pentru ami lega șireturile, lângă mine era o doamna cam de 40 de ani cu o fetiță de vro 11 anișori , zgribulite amândouă, uitanduma la fetiță observ cât de mult seamănă cu mine când eram mai mică.
Exact aceleași trăsături,după mă ridic si le ofer un zâmbet cald, continuând îmi drumul.
Pe tot parcursul orelor nu am putut să-mi iau gândul de la cele două făpturi. Multe gânduri nu-mi dădeau pace, nu am băgat pe nimeni în seamă, care vorbea cu mine parcă vorbea cu gardul.
După școala am plecat la muncă,și abi acolo am reușit să mai stăpânesc din gânduri. Nu știam cum sa fac sa aflu mai multe detalii despre cele două.
Ajung acasă și mă hotărăsc să iau doua paturi ceva de mâncare și niște ceai pentru cele două făpturi știind că tot pe acea banca le-am văzut și când am trecut spre casă. Ajung si încerc să intru cu ele în seamă.
-  Bună seara! Mă scuzați ca va deranjez, v-am adus ceva de mâncare și băutură și două paturi să vă țin de cald fiind foarte frig afara.
- Mulțumim frumos!
- Apropo eu sunt Alice, dar prieteni îmi spun Ali.
- Eu sunt Giovana si fata mea este Beatrice.
- De ce stați pe banca în frig, nu aveți casă?
- Din păcate nu.
- Dacă vreți puteți locui la mine am destul spatiu.
- Mulțumim dar nu.
- De ce?
- Nu contează.
- Va rog frumos.
- Nu.
- Ce poate să fie rău să stați în casă cu mine.
- Uite fetițo mulțumesc pentru cele date dar nu pot să stau în casă cu tine, ce or să spună părinți tai.
- Eu nu am părinți locuiesc singura.
- Ce? De ce?
- Nu contează.
Mă ridic si plec cu capul în pământ și mâinile în buzunar.

- Hey păsărică ce faci? Pe unde umbli?
- Tu de când ești aici?
- Nu contează.
- Ce să întâmplat de ești așa posomorâtă?
- Nimic.
- Hai zimi.  Toată ziua nu ai vorbit cu mine si nu stiu ce e cu tine așa dintr-o dată.
- Hai sus vorbim acolo.
- Ok.
- Uite dimineața am întâlnit o doamna si o fetiță cele două erau zgribulite si stăteau pe bancă după muncă m-am dus la ele să le duc ceva să le tina căldură și să aibă ce mânca, când le-am rugat să vină să stea la mine m-au refuzat. Si ce mă șocat la fetiță ii ca seamănă mult cu mine când eram copil.
- Poate o fi chiar mama ta si sora ta. Tu nu ți-ai cunoscut familia adevărată niciodată?
-Nu!
- Uite ca să nu te văd mereu așa te pot ajuta. Tata lucrează ca doctor si poate afla daca ele chiar sunt cine ai crede tu ca sunt. Tu adumi o șuviță de par de la fiecare si si una de la tine. După o să ile dau lui.
- Dar costa mult si nu am suficienți bani.
- Tu însemni mult pentru mine si nu contează bani.
- Ok dar cum fac asta?
- Cu peria de par.
-Bine, mersi pentru ajutor.
A doua zi ca de obicei școala muncă și după am hotărât să mă duc să le văd, am avut ideea de a le ranja câte puțin de a le da hane noi si curate si cele care le aveau să le arunce. Așa am făcut rost de probe ADN pentru a vedea dacă e așa cum cred eu sau dacă mă înșel.
  După două săptămâni.

-Ali?
- Da?
- Ce face  păsărica mea?
-Bine!
- Ți-am adus rezultatele.
- Si si?
- Pai după cum a spus tata tu si cu fetița sunteți surori iar doamna este mama ta.
- Oo nu-mi vine să cred. Dar mai e ceva. Mama a plecat în Italia mia lăsat doar o adresă atât.
- Cum, când? Are mult de când e plecată?
- Nu. Dar an hotărât acum să plec după ia.
- Ce?
- Iau bilet la avion si plec.
- Ești nebuna?
- Nu-mi pot lăsa familia mea așa tumai acum când am gasito.
 
După câteva ore.

-Scuzați mă , mă puteți duce la adresa asta?
- Si! Signora.
Ajusa acolo ciocăni la ușă și răspunde un bărbat de juma de metru o văd pe mama si o inbratisez strâns, mă întreabă cum am ajuns acolo ai ii spun si ca ia este mama mea, reacția ei a fost una ne așteaptă, și ia îmi spune că Domnul pitic este noul ei soț, dar când o văd vânătă nu-mi mai vine sa mai fac nimic decât să al bat. Ia mă prezintă piticaniei ca fiind fata ei.
După câteva ore aud zomot jos, când mă uit o văd trântită jos si el dădea în ea cu pumni picioare si obiecte, când am văzut așa ceva an acționat,tratindul pe pitic de podea si lovindul, iera plină de sânge și vânătăi, am pansato si am puso să se odihnească. Domnul acela mai avea un baiat care nu statea cu ei dar care venea mereu acolo.
In ziua urmatoare ma trezesc legata de pat si pe acel domn cu fiul lui langa mn ma speri și incep sa tip. Incepe  sa ma incresteze pe mana acel bărbat care imi batuse mama si fiul lui ma tinea de gura sa nu pot tipa.