Troublemaker | z.m | postez foarte rar

Capitolul 1

Deci asta e primul capitol, si nu e asa interesant. Sunt o scriitoare groaznica. Stiu. Vote and coment. :3 Cel mai frumos comentariu va primi dedicatie. :3 Si nu vreau sa vad comentarii gen : | Next " , " pune next " , " imi place, next ! " . DIN CONTRA, O SA IL PUN TOT MAI TARZIU. Vreau ca comentariile sa fie destul de lungi, minim 5 cuvinte. Lectura placuta ! :*

Abia in gara, dau seama cu mare tristete cat de frig era in acea dimineata. Nu aveam pe mine blugii obisnuiti, ci o mini-fusta traznita si niste dress-uri ce nu-mi erau de niciun folos, fiindca prin ei treceau si cea mai delicata briza, nu numai crivatul care vine din Siberia, batea prin intrarea cu arcade deschise si imi suiera pe la glezne.

Planuiam sa ii fac o vizita mamei mele, care sta in celalalt capat al orasului. O gramada de strazi de mers si bulevarde. Da, stateam singura. Sunt matura, si ma pot descurca singura. Am fost nevoita sa ma mut, deoarece mama nu putea sa plateasca chiria pentru doua persoane. 

 Gandurile imi sunt intrerupte de telefonul meu care suna intr-una. Ma uit la ecran si vad ca Styles, seful, ma apeleaza, probabil punandu-ma sa vin la birou. La naiba cu ziua mea libera ! Deschid telefonul si ma intreaba cu o voce joasa.

" Parker, unde esti ? " 

" Erm, e ziua mea libera Styles.  Ce se intampla ? " spun in timp ce ma aplec sa imi beau cafeaua din paharul din carton verde cu buline, luat de la un stand.

" Nu mai e. Trebuie sa vii la mall. Neaparat ! " ordonandu-mi .

" Spune-mi ce se intampla, te rog . Vrei sa imi cumperi ceva ? " spun incercand sa-l enervez, e asa sexy cand e.

" Mall-ul este asaltat. Miscati picioarele alea al dracu' de sexy . " 

Imi place cand imi vorbeste asa. Nu cred ca suntem impreuna, dar a fost ceva intre noi, si nu cred ca mai exista acel " ceva " .

" Voi fi acolo cat pot de repede. " spun si termin apelul. 

Imi arunc telefonul in geanta si mi-am turnat pe gat ultima gura de cafea calda, care ma incalzea.

Fug pana la iesirea din gara cautand disperata cu privirea locul unde sunt parcate taxiurile. Odata ce am atintit unul cu privirea, am luat-o la fuga spre el.

Intru in masina si narile imi sunt invadate de un miros de transpiratie amestecat cu miros de brad.

Barbatul din spatele volanului imi arunca o privire dubioasa si incruntata in acelasi timp, probabil din cauza ca i-am trantit usa masinii pretioase pe care o conducea. Barbatul avea parul usor grizonat si niste ochi albastri care ieseau foarte mult in evidenta. Era imbracat cu o pereche de blugi uzati si o geaca piele veche care mirosea a naftalina. A naftalina cu tutun.

I-am spus sa ma duca la mall.

A incuviintat si mi-a zambit usor. Atunci i-am putut zari usor dintii usor galbeni, probabil din cauza faptului ca fuma, si cred ca si cativa dinti de aur. Putea fi mai dizgratios de-atat ?!

Imi arunca din nou o privire intensa si dupa porneste masina aruncandu-mi din nou o privire.

Se uita din nou la mine, lingandu-si buzele intr-un mod pervers dar al naibii de scarbos in timp ce imi analiza formele si ma dezbraca cu privirea.

Il intrerup din fantezia lui si ii spun sa calce acceleratia. Asta a si facut dand din cap in semn afirmativ. 

Mi-am mutat privirea de pe barbatul dizgratios inspre geamul usor murdar al masinii. Cerul era innorat si parca statea sa ploua. Cladirile se miscau repede si ma bucura lucrul acesta . Cu cat ajungeam mai repede la mall cu atat terminam mai repede.

Brusc am simtit cum masina pune frana facandu-ma sa sar de pe scaun. Mi-am unit sprancele in confuzie si mi-am indreptat privirea in fata.

Un sir infinit de masini se aflau in fata noastra. Am suspinat in enervare si i-am dat cateva bancnote barbatului cu ochi albastri dupa care am iesit din masina.

Dupa ce tocurile mele de 15 cm au facut contact cu trotuarul am luat-o la fuga.

                                                                                        *

 Am ajuns in fata mall-ului nu foarte mare. Masini de politie inconjurau mall-ul, farurile orbitoare luminau mall-ul ca un reflector o scena si eu eram "actrita" care urma sa intre in scena. Sirenele se auzeau tare si o multime de oameni se adunasera buluc ca sa vada ce se intampla.

" Parker ! " strigand Harry cu o voce joasa iesind dupa masina politiei.

Ma intorc.

" Unde sunt ostaticii ? " ii zic in timp ce se grabea sa ajunga la mine.

" Sunt inauntru. " spune aratatand cu degetul spre mall.

" Da-mi vesta. Merg inauntru. " spun hotarata. Acei oameni trebuiau salvati. Daca mai erau in viata...

" Esti tampita ? In niciun caz. Nu te las ! " spune in timp ce isi incordeaza muschii si maxilarul, parca ordonandu-mi. Ce-i drept, era seful si cam trebuia sa fac ce spune.

" La naiba Harry ! Oamenii aia sunt inauntru cu un terorist gata sa arunce in aer mall-ul. Tu nu gandesti ? " poate am fost cam dura, dar asa poate il faceam sa priveasca cu alti ochi realitatea si sa ma lase dracu' sa intru acolo.

" Parker... " . Incercand sa continue propozitia, dar ceva il oprea. " Nu vreau sa patesti ceva. " 

" Daca ai incredere in mine, nu o sa patesc nimic. " i-am spus batandu-l prieteneste pe umar si zambindu-i. 

Styles se intoarce, mergand spre masina. Probabil sa-mi dea vesta aia nenorocita. Ajuns la masina imi arunca o privire. La naiba ! Ochii lui verzi ma faceau sa il sarut.

" Ia-o ! " aruncandu-mi vesta.

Imi dau jos haina pe care o aveam pe mine si imi iau vesta anti-glont. O leg bine si dupa ma duc sa imi iau un pistol.

" Ai grija de tine, Hyuna. " pupandu-ma Styles pe frunte ca un parinte protector ce era.

" Voi avea. "