Prolog
Cinci minute.
Mai avea pana sa ajunga. Cel mai lung drum. Parca trecuse un secol intreg.Respira din ce in ce mai greu .
Inca patru minute de suferinta.
O sa reuseasca sa treaca dincolo. A fost pregatita sa uite tot, sa lase in urma, dar parca acum nu mai era asa de sigura sa paraseasca locul de unde a plecat. Nu o va putea face.
Trei minute.
Mai pot suferi inca o suta optzeci de secunde. Dupa nu ar mai trebui sa isi faca griji in legatura cu asta. Un fior ii trecu i se plimba pe sira spinarii ca un sarpe veninos care o darama moral.
Doua minute.
Nu mai e clipa de intoarcere si totusi...Stie ca o sa ii lipsesca mult, cum nu, il iubea era al ei, iar el o revendicase. Si cea mica. Micul sufletel pe care il lasa in urma. Se risca prea mult.
Un singur minut ramas.
Durerea se intesificase o simtea ca un foc care ii ardea prin tot corpul. In loc de maduva avea foc care o ardea ,se transforma incet in cenusa.
Douazeci de secunde.
Asta era ea, Pheonix. Dar curand va renaste va face asemenea pasarii dupa care a fost numita.
Sau poate ca nu...daca va arde...se va transforma in cenusa...si nu va ramane nimic din ea.. sau...
Cinci secunde. Tradatorul.
O ultima gura de aer si atat.
Capitolul 1
-As prefera sa te vad cum te arzi scorpie! Mai bine ma dau cu capul de pereti decat sa iti arat tie respect! Tu care stii sa barfesti atat de bine, a ajuns toata scoala sa afle adevarul despre tine, nu despre mine, cum i-ai facut pe toti sa creada.
Si nici dupa o secunda pumnul lui Ann face cunostinta cu fata perfecta si machiata a Elenei. Revoltata ,una dintre iubitele sale prietene s-a dus ca fulgerul, dupa doamna director. Celelalte, presupuse martore ale sale, au incercat sa ii ridice ramasitele de pe jos. Cred si eu ca avea nevoie la ce nas stramb are acum. Ann a incercat sa isi inabuse un zambet de victorie. Nu a reusit...Se pare ca orele petrecute pe internet uitandu-se la tehnici de autoaparare au dat roade.
Elena nici nu incepu bine sa isi pregateasca lacrimile de crocodil cand ce sa vezi ,pe usa coridorului isi facu aparitia o doamna inalta cu ochelari cu rama grosa si par pana in pamant, cu fata ingrijorata. Ann a dat de probleme mari. O sa o sune pe mama, am dat de probleme se gandea Ann. Ma asteapta acasa o lunga morala. Cu o fata care exprima dezamagire si dupa parerea mea suspendare doamna director zise cu un calm ciudat:
Du-te si asteapta- ma in biroul meu, acum!
Se sunase de intrare deoarece holurile erau pustii fata de imbulzeala si aglomeratia din timpul pauzei. Era liniste. Putea sa isi creeze niste replici pentru a se apara de reprosurile pe care avea sa le primeasca de la director si de la maica-sa. Ce avea sa zica in apararea ei Am lovit-o ca sa ma apar sau E nebuna. Ea stia povestea intreaga cu tot ce se intamplase povestea despre barfa in legatura cu ea care inca circula prin scoala .Era vina Elenei. Un sarpe veninos cu mult machiaj si cu alcoliti sai care ar urmau pana la sfarsitul lumii bineinteles asta se intampla doar pana le elimina Elena . Si asta e clasa noua, plina de drame si minciuni. Pana la urma toate au un sfarsit, nu?
Stand pe scaunul din fata cabinetului doamnei director se intreba daca mama ei fusese chemata sau va trebui sa o sune ea, stiind deja care vor fi consecintele, de parca nu ar fi fost prima oara cand incalzea acel scaun util. S-a mai intamplat odata dar atunci era cu totul altceva. Lasa sa-si consume ei minutele , pana la urma e treaba lor daca o vor suna sau nu...Nu, sigur o sa o faca! O sa zica ca momentan reprezint un pericol pentru ei. Ofta in sinea ei. Daca ar stii ce pericol reprezinta monstrul acela Elena, imi distruge repede si cu productivitate castelul pe care l-am construit. Fara prieteni, aduc probleme. Prin castel referindu-ma la notele bune si sa nu uitam de prezenta perfecta. Totul de la o barfa care a circulat extrem de repede. Am evitat sa imi fac prieteni sau dusmani dar acum merit aplauze, am dusmani. Perfect, sper sa nu strice ceva pentru admitiera la liceu.
