-Provocarea-

85 3 1
                                    


O caut pe Lucy de mai bine de jumătate de oră.Unde naiba e fata asta ?Ce persoană normală dispare de la propria petrecere?Casa ei e destul de mare,deci nu pot să mă uit peste tot,în plus sigur aş da de lucruri pe care prefer să nu le văd .Dacă nu ar fi cea mai bună prietenă a mea și nu aş ști că sigur va face vreo prostie, aş pleca .Mă doare capul îngrozitor și cred că am băut cam mult .Lucrul cel mai oribil este însă rochia asta care mă strânge al naibii de tare .Brusc mi-a venit o idee şi se pare că o mică parte din creier încă îmi mai funcţionează .Cred că știu unde o găsesc deşi aş vrea să mă înşel .Fug cât pot de repede având în vedere că am niște pantofi care nu au fost proiectaţi pentru așa ceva și ajung gâfâind lângă piscină.Lucy stă foarte relaxată în brațele unui domn chipeș și încearcă să lege câteva cuvinte .Tipic.Lângă cei doi se află mai mulți oameni ,probabil complet beți ,aşezaţi în cerc.Se joacă adevăr și provocare.Dintre ei îl cunosc numai pe Nate ,cel mai mare duşman al meu.Tipul ăsta încearcă să îmi distrugă viața de când am refuzat să fiu iubita lui.Ei bine ,trebuie să fiu o bună prietenă și să o duc pe Lucy într-un loc sigur unde va putea vomita în voie.Îmi dau ochii peste cap, îmi aranjez părul ,arunc paharul pe care se pare că îl am în mână și îmi îndrept spatele.Acum pot înainta spre grup cu tipica mea privire arogantă și plină de dispreţ .Deja mă simt puțin mai bine.

-Dumnezeule,este chiar Laura Rabine! remarcă Nate ,afişând un zâmbet pe care sunt sigură că îl repetă în oglindă în fiecare dimineaţă .

-Astăzi nu dau autografe,am venit doar pentru a o răpii pe Lucy puţin.

Mă îndrept spre prietena mea care nu pare să îmi observe prezenţa ,când îl aud vorbind din nou:

- Cred că Lucy se simte bine cu noi ,de ce nu te alături jocului ?

-Nu am chef de asemenea prostii acum ,haide Lucy,trebuie să mergem.Sunt cât se poate de nervoasă pe ea şi va urma o ceartă ca la carte,care având în vedere starea ei nu va fi prea curând.

-Doar nu îţi e frică?Te ştiam mai curajoasă .Nate nu tace şi jur că l-aş lovi dacă aş ştii sigur că şi nimeresc.Toate privirile se întorc spre mine şi aceşti oameni par dintr-o dată foarte lucizi.

-Mie?Frică?Eşti sigur că nu ai băut cam mult?Trebuie să ai grijă ,mulţi oameni mor în zilele noastre din cauza alcoolului...zâmbetul tâmpit al lui Nate dispare şi îmi face semn să mă aşez.O fac în cele din urmă ,aruncându-i lui Lucy o privire prin care sper că îşi dă seama că nu mai are mult de trăit.  

Un tip înalt şi bine făcut vine şi învârte sticla care se opreşte în dreptul meu şi al lui Nate .Super !

-Adevăr sau provocare ?Ce alegi prinţesa mea? Nate ridică o sprânceană şi mă priveşte batjocoritor,un rânjet imens îi apare pe faţă.Arunc o privire la rochia mea parţial galbenă, plictisită şi spun cu un glas hotărât :

-Provocare!

El se ridică în picioare şi intonează cu o vădită plăcere :

-Laura ,te provoc să te căsătoreşti !Ai la dispoziţie 6 luni ,dacă refuzi vei deveni proprietatea mea.

-Stai puţin,nu merge aşa.Nu poţi face asta!Mă ridic îndreptându-mă furiosă spre el.

-Ba sigur că pot,nu e prima dată în istorie când se întâmplă şi tu  ştii prea bine acest lucru ,deci? Plecăm împreună sau nu?

Îmi vine să leşin însă în loc să fac asta îmi ridic bărbia şi spun:

-Nici în cele mai frumoase vise de ale tale nu aş face asta,accept provocarea!

- În acest caz ,aştept invitaţia cât mai curând!

În jumătate de oră lumea pleacă ,sau cel puţin e obligată să plece de personalul casei.Mi-am aruncat pantofii şi stau cu picioarele în apa călduţă şi plină de decoraţiuni .Lucy tocmai a vomitat după un tufiş şi ştiu că acum are mintea mult mai limpede.O văd cum vine spre mine destul de speriată şi se aşează cu grijă .

-Laura...eu..

-Taci!Te rog să taci!Nu mai putem schimba nimic şi ştii asta foarte bine,oricum nu e vina ta sau cel puţin nu toată vina.

-Îmi pare rău !spune ea îmbrăţişându-mă .Oftez şi o îmbrăţişez şi eu .Apoi se lasă liniştea şi aud doar sunetele făcute de cei care fac curat .

-Ce vei face?Ce vom face? spune Lucy la un moment dat cu o voce subţire.

M-am gândit la asta şi chiar nu ştiu ce e de făcut ,nu pot să mă îndrăgostesc,e imposibil şi nici nu am timp .Apoi brusc îmi vine o idee.O iau de mână pe Lucy şi îi spun entuziasmată:

-Vom merge la cumpărături!

-Poftim?Nu cred că e momentul potrivit ,Laura.Are o mutră foarte amuzantă şi este confuză însă nu mai am energia necesară să râd de ea .

-Nu m-ai înţeles,îmi voi cumpăra un soţ!Mă voi căsători ca să nu devin proprietatea lui Nate şi după un timp voi divorţa.Nici nu trebuie să afle nimeni.

-Ahaa!E o idee bună!Cred.Hai să ne culcăm acum ,mâine începem cea mai incitantă  sesiune de shopping din viaţa noastră...

Încep să râd dându-mi seama că prietena mea e poate mai nebună ca mine.Dar are dreptate ,abia aştept să scap de rochia asta.

Pernele pufoase în care stau sunt aduse cu siguranţă din Rai.Totuşi nu pot adormi.Mă gândesc la ce am făcut şi mă întreb dacă nu era mai bine să fii dat înapoi de la început.Ce tot vorbesc eu aici,în loc să dorm aşa cum o face Lucy  ,Laura Rabine nu pierde niciodată.


Shopping listUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum