Azi te simt mai aproape ca oricând. Poate pentru că azi ți-ai uitat buzele pe fruntea mea și ai plecat mulțumit că te susțin. Dar așa e dragostea, nu, Luke? Respect reciproc, susținere reciprocă.
Tu mă readuci cu picioarele pe pământ, iar eu te inspir cu felul mersului meu pe poteca acestei lumi.
~
Dragul meu, Luke. Aș fi vrut să te invit astăzi pe bloc să privim răsăritul, aș fi vrut să-ți spun că nu-mi place în mod deosebit această activitate, dar felul cum răsare soarele după blocurile din față seamănă așa mult cu felul cum răsare soarele din tabloul din dormitorul tău. Ieri m-am tot uitat la el și-mi părea cunoscut, iar acum știu că acela e răsăritul. Răsăritul nostru.
Dar nu te-am mai chemat, căci ai mutat tabloul în sufragerie, iar de acolo părea deformat și nu aș mai fi avut ocazia să-ți spun că e răsăritul nostru, fiindcă nu mai semăna.
Tot azi am vrut să îți ascult noile versuri, dar m-ai pierdut de la primele cuvinte. Nu erau pentru mine, așa că ți-am aruncat prezența la gunoi și ți-am tot analizat tabloul din perete, care acum e în sufragerie. Ce prostie! Fiindcă regret. Trebuia să te ascult, poate, totuși, versurile-mi mai urlau încă o dată cât de mult mă vrei pe mine.
~
Pe dracu, Luke. Azi iar te-ai plâns că nu ai inspirație. Dar eu... Eu ce sunt?!
Eu sunt muza ta. Scrie despre mine. Luke, folosește-mă în cel mai artistic mod și scrie despre mine. Uzează-mă, încalcă-ți judecățile și fură-mă din realitate, apoi așează-mă pe hârtie în cea mai creativă și mistuitoare formă.
CITEȘTI
Lasă-mă să-ți devin muză
Historia Corta(c) - Fanie - Decembrie 2016 * Samuel preschimbă firul iubirii într-o ață țeapănă a dependenței de a-i deveni muză în orice act artistic prietenului său. Luke tinde spre a capta inspirația din natură, însă omite cel mai apropiat și încăpățânat punct...
