Ramas bun

41 14 2
                                    

Nu ştiu unde să te caut,
prin suflet, prin minte, acolo unde
te tin captiv fara a ta permisiune,
cand " noi " se-mprastie spart pe jos.

Alteori te gasesc acolo unde nu vreau, adancuri lipsite de lumina si speranta, unde tu ramai unica mea ploaie
de stele, de Noiembrie tarzie...

Si mi-e adesea frica, Iubire, desi uiti, sa nu te pierd in marea de durere
pe care singura o creez, seara, din intuneric, vid si si prea multa iubire.

Dar, poate, existenta mea se-mpiedica de-a ta subit, si abstract gravează
Ceea ce cuvintele nu stiu sa coloreze... inainte sa te sarut de " rămas bun ".

Poezie Fara SensUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum