Veselia lui imi dadea o stare de fericire ca l-am cunoscut, imi venea sa sar la el in brate si sa il sarut, dar rusinea ma cuprindea tot mai tare cand vorbea cu mine.
Parca nu imi venea sa cred ca, chiar se intampla si ca e acolo langa mine, uitandu-se la mine cum ma inec in rusine si zambesc timid. Am inceput sa ma comport ca un copil mic si sa sar in sus si sa scot sunete dragute ca vedeam bebelusi in parc si catelusi draguti. Dupa putin timp ce am stat pe banca inghetata de frig, am hotarat sa mergem in capatul parcului la leagane. Am mers incet, vorbind chestii amuzante, printre copacii care suierau de la vant, intre timp imaginandu-mi ca ma tinea de mana si ca imi facea complimente despre ochii mei albastrii ca cerul si de zambetul meu copilaresc si timid. Ajunsi la locul dorit, ne-am pus amandoi pe cate un leagan si radeam unul de celalalt ca nu stiam cum sa stam, deoarece erau mici si nu stateam bine in ele.
Ne-am dat pe leaganele de lemn pentru copii si ne-am pus pe o banca, care era langa ele. A inceput sa ma dragaleasca, sa se joace cu mine, sa ma ia in brate si de mana. Imi placea la nebunie, avea un comportament de un copil extraordinar de fericit. Gropita lui, Gosh, ma innebunea efectiv, aparea pe obrazul lui fin la fiecare zambet de pe chipul lui firav si frumos. Fluturasii incepusera sa apara si sa se plimbe de colo-colo in stomacul meu, ca si cum aveam un camp plin de flori acolo pe undeva, iar ei zburau fericiti de pe o floare pe alta.
