In luptă cu Inima mea 🥀🦋🥀🌹®

Căsnicia- gratii grele

Capitolul 1-

dedicat lui DumitrescuMarilena

******
"Timpul trece prin toți, cei ce trăiesc cu adevărat prețuiesc trecerea lui...."

Melodia din fundal amestecată cu savuroasa carte ce o ador si nu mă mai satur să o citesc si o recitesc si totuși somnul nu e intimidat de minunata carte,si se asează alene pe pleoape.
Scap nasul in carte din nou si decid să ma duc in dormitor să mă odihnesc,lăsând așteptarea lui pe altă dată,in șase luni de căsnicie in aproape fiecare zi ajunge după miezul nopții,nepasand-i de propria regulă nescrisa-"de a lua cina împreună in fiecare seară sau cu persoanele apropiate invitate,pentru a ne acomoda mai bine cu noul statut". Vezi să nu ma simt prea bine acasă mai ales că refuzând o menajeră am început să dezvolt un nou hobby sa zicem- numărarea nuanțelor de parfum detectat pe hainele soțului meu...am trecut de cinzeci de arome unele repetabile,dacă m-aș lua după nuanțele de ruj găsite pe gulerul cămășilor ar avea nevoie de un program special de numerotare dar cred că le-am văzut pe toate...

Înjur silențios in drum spre scările ce urcă spre dormitoare apoi mai arunc o privire bătrânului ceas prezent in familia lui Darien de mai multe generații si care e singurul cinstit si corect cu mine.

Tic-tac,tic-tac două si douăzeci si trei .....arată bătrânul ceas cu pendulă si măresc pasul spre dormitorul meu,nevenind-mi să cred in ce sa transformat propriul chin,doar eu cu mine....

Deschid ușa ce mă desparte de propriu dormitor uriaș ce îmi face singurătatea si mai dificilă,eu si el in ditamai casa având dormitoare diferite,nu mă omor să dorm cu prosperul meu soț, dar măcar la față să il văd să știu că sunt căsătorită...
Las așternutul răcoros să îmi aline somnul deși sufletul sufera in continuare fără răspuns...

Fragilul somn îmi este oprit de râsete și șușoteli ce încearcă să se facă neauzite dar ar putea trezi si morți...
Mă ridic întrebând- uma cine o fi la ora asta si aruncând-mi ochi pe telefon văd că e 2 și jumătate...

Când m-am gândit la ce e mare rău nu mi-a trecut prin cap asta...:
Adrien "vesel" total mototolit susținut de o domnișoară in aceeași stare amuzând-se de propriile gânduri.

Nu mă doare ,mă deranjează lipsa de respect așa că nu gândesc prea mult când le ies înainte cu un aer boem:

- Bună seara domnule! Vă pot ajuta cu ceva?spun cu aer serviabil si pot jura ca el a înghețat.

-Sigur ! sare domnița, o baie,o sticlă cu șampanie, si cam atât dar te chem dacă am nevoie,se avantã pe piciorele kilometrice ce se tot clătina-pana atunci unde e dormitorul șefului? Mă întreabă cu gura pana la urechii..

-A doua ușă ,cea frumoasă domnișoară ,vin imediat cu ce ați cerut domniță-ii răspund sub privirea stupefiată ce ma asfixiază a soțului meu....

Cobor in bucătărie strâng pe o tavă o sticlă bună de vin ,pahare ,căpșuni dar si ciocolată nu înainte de a le face o mică surpriză...

Le las totul in dormitorul lui si constat cu stupoare ca Darien doarme buștean pe podea in timp ce mândra lui își face o baie cu săruri...
abia aștept ziua de mâine ca sigur o va ține minte.

*****
Gâtul amorțit îmi dovedește că a fost o idee foarte proastă să adormi pe fotoliu in bibliotecă cu căștile in urechi,dar pufuitul din apropiere îmi spune că nici oasele nu le pot intinde liniștită:

-Ce a fost in capul tau să lași o străină să doarmă in patul meu ?începe interogatoriul, tot el e vinovat tot el supărat...

- Tu vorbești serios?! contraatac cu toate puterile.venind-mi să il pocnesc!