O,dragul meu Nimic...
De ce-mi ieşi mereu pe gură?
De ce-mi ascunzi visele?
De ce-mi ascunzi temerile?
Nu ştiu cum să mă ridic
Din gândurile cu ură,
Din toate belelele,
Din toate amintirile.
O,draga mea Sintagmă...
Mereu acelaşi ritm-"sunt bine";
Dar adevărul când îl spui?
Pe suflet fericire când pui?
Frunzele-s de alamă
Şi din nou nu-mi pot abține
Impulsul de-a-mi închipui
Ai tăi doi năsturei albăstrui.
O,draga mea Speranță...
Cât vei continua să mi te zbați?
Cât vei mai putea să îmi rezişti?
Aici,acum,cât de fraieră-mi eşti...
Cu a mea nesiguranță
Ți-am văzut ochii tăi nevinovați,
Recunoscând cine-mi eşti,
Dar nu mi-am dat seama ce-ți doreşti..
