A Kidnapped Girl

capitolul 19

Lectură plăcută!.

Kevin pov

-Tu doar trebuie sa te trezeşti... Ii spun acesteia mângâindu-i părul.. Nu stiu ce o sa fac fara tine, mă învârt aiurea, nu am niciun rost.. Ma uit la ea dupa care imi las capul in pământ si ii apuc mana cea micuţa... Te rog,  intoarce-te la mine. Te rog...

Intre timp apăruse si Amber care se apropie de mine si ma mangaia usor pe umăr.

Brianna pov

Ma trezesc dar de data asta nu pe pământ,  ci acolo sus unde ajunse si mama mea.. Ii vad pe Kevin pe Amber, pe Josh... Dar nu puteam sa ma apropii de ei,  un zid era intre noi.
Aud o voce: "Brianna?  Brianna? "

Era numele meu rostit de o voce asemanatoare cu a mea,  blanda si calma... Ma intorc cu spatele si era chiar mama mea. Amandoua eram imbracate in alb exact ca doi ingeri.

-Mama? Ma vezi?

Aceasta a aprobat din cap si nu mi-a raspuns nimic,  asa ca am continuat :

- Daca tu ma vezi si eu te vad si tu ai murit asta inseamna ca si eu am murit?
- Mnu Brianna,  inca nu ai inteles,  esti prinsa intre cele doua lumi.

Imi maresc ochii la răspunsul pe care mi la dat si vad cum se îndepărtă de mine...

Ma plimbam pe acolo,  chiar nu stiam ce se intampla,  eram speriata, totul era numai alb si doar eu.. Ochii mei începuseră sa devina roşi ..

- Kevin? .....Dece nu ma aude nimeni? Intrebarile astea mi se strecurau printre buze in timp ce suspinam...

Ma uit in jurul meu dar nu era absolut nimeni sa imi expilce ...

- Dece,  nu imi raspunde nimeni?!?... Kevin?! Ajutor, va rog... Dece nu ma aude nimeni?? Amber,  te rog raspunde-mi...

Chiar nu stiam ce sa mai fac, lacrimile mele incepusera sa curga siroaie si simnt ca fata mea este inundată... Ma uit in jur , dar aud o voce: "Brianna? "

Ma intorc repede si il vad pe Kevin in spatele meu. Ma duc şi il iau in brate ma uit in ochii lui si ii mângâi chipul.

-Ma vezi..
- Sunt aici langa tine.

Il imbratisez din nou cu cateva lacrimi in ochi.. Iar acesta imi spuse.

Amber pov.

Ma asez langa ea si ii spun in speranta ca ma va auzi:

- Daca ai sti ce te aşteaptă acasă... Crecă sunt vreo 10 oale de sarmale, marca Ema.. Ne ajung pana la paşti'. Si incep sa rad. Toţi sunt bine,  dar tot ce mai trebuie sa faci,  e sa deschizi tu ochi,  atât. Ii spun fredonând cantecelul pe care l-am cântat împreună.

Imi intorc capul si vad ca pe un colt al peretelui se afla bunicul nostru iar acesta spunând:
- Cântă-i , cântă-i nu te opri.

Si il vad ca se apropie de noi:
- Stiu ca tu inca nu ai putut sa o vezi pe mama ta. Doar cativa ani. Dar nustiu, daca ti-a povestit cand a zambit Brianna prima dată.
- Nu,  nu mi-a povestit.
- Cand ia cantat întâia oara sa o adoarmă..... nu am sa uit niciodata zambetul ăla.

Amandoi ne uitam la ea. Speram din tot sufletul sa se trezeasca si sa deschidă ochi.

Brianna pov.

Il imbratisez cu cea mai mare fericire.

- Ce e locul ăsta? Imi spuse părând foarte curios si având multe dubi.
- Nustiu, da nu mai contează.

Ma despart de bratele lui si il privesc in ochi si ii spun:
- Imi amintesc ca m-au adormit pentru operaţie si am auzit cum imi vorbeai. De atunci,  aud voci,  aud ce se întâmplă in jurul meu,  dar nu pot sa fac nimic nu pot sa comunic cu nimeni,  m-am speriat foarte tare. Da acum ca ai venit tu, sunt fericita. Iar acesta isi puse mana pe obrazul meu si ii zambesc.
- Amber si Amelia sunt la pământ, stii, nu?
- Da' nu au dece!. Nu ma doare nimic, si atata timp cat esti cu mine nu imi mai trebuie pe nimeni. Il îmbrăţişez si imi inchid ochi visând.

Kevin pov.

Sunt acasa dar tot cu gandul la ea sunt, Amber , Ema si cu Amelia sunt aici,  sper sa nu ma creada nebun dupa ceea ce le zic:
(Kevin)- Nici nu stiu cum sa va spun,  nustiu daca e nebunesc ori... Asa as vrea sa fie da'..... Bri.. ne aude. Adica aude tot ce vorbim,  ca stam langa ea, eu.. Eu am auzit-o.
(Ema) - Adică tu auzi voci?.
(Kevin) - Nu,  nu, nu... Nu era,  se aud,  ma rog lasă... Nu contează.
(Ema) - Nu e vorba de asta,  dar stim,  ca si noi trecem printr-o perioada foarte grea si noi suntem epuizaţi. Du-te si tu si dormi.
( Kevin)  - Nu, nu imi e somn.
( Ema) - Cum nu?  Tu nu vezi cum arăţi?!

Ma uit in jurul meu si chiar nu stiam ce e cu mine. Ori sunt nebun ori... Nustiu..

(Amelia) - Kevin,  eu te inteleg. Si eu visez,  visez ca vorbesc cu ea dar....
(Kevin) - Asa e.. Totul e in capul meu. O sa se facă bine,  da?

Toate aprobă din cap si nu imi raspunse nimic.

Kevin pov (la spital)

Ma asez langa ea si vad ca nu imi dă niciun semn.

-Tu ma auzi? ....Pff.. Lumea crede ca am înebunit, defapt si eu cred ca incep sa o iau razna...Incerci sa imi spui ceva?? Ce incerci sa imi spui?. Te rog,  da-mi un semn.

Ies din salon si vad ca bunicul ei , Amber si Ema intrau.

(Amber) - Sa fie posibil asa ceva?
(Bunicul) - Orice e posibil pe lumea asta, medicina modernă nu are explicatie pentru ce se întâmplă... In coma profundă spiritul se desparte de trup pentru o anumită perioadă..Brianna are un motiv pentru care nu se intoarce.

Amber pov.

Ies din salon si ma duc catre casă sa imi fac un duş...
(După 20 de minute)

Ajung in fata casei si intru aşezându-mă pe canapea simnt ca telefonul meu vibreaza in buzunarul meu anunţându-ma ca am un mesaj:

" Iubito,  sunt eu Josh,  imi pare rau ca nu sunt acum acolo langa voi in toate momentele grele, chiar imi pare rău aş vrea sa ma ierti pentru tot. Sti cat de mult te iubesc si deasta nu ti-am spus ca am fost acceptat la o facultate din Spania,  da acum sunt la aeroport si incurand o sa decolez. Se pare ca drumurile noastre se încheie aici. Chiar imi pare rău. "

Inchid telefonul si incep sa plang,  nu credeam asa ceva,  eu care am avut planuri cu el. Nu pot sa cred ca ma lăsat baltă ... Ma duc la baie si intru in cabina de dus......si acolo plangeam chiar nu stiam daca e adevărat sau nu ceea ce mi-a spus...
Ies din dus , ma imbrac si aud telefonul cum sună. Era bunicul:

- Da, bunicule?
-...
- S-a intamplat ceva?!
- Haideţi la spital...
- Vin imediat.

Întradevăr imi era frică pentru ceea ce se putea întâmpla.

(La spital)

(Bunicul) : Starea ei s-a agravat. A intrat in comă depăşită.
(Ema) : M-ai pe intelesul nostru ?
(Bunicul) : Se cunosc putine cazuri in care un pacient a reusit sa iasa dintr-o asemenea comă. Conducerea spitalului ne presează sa lu-am o hotarare...
(Amber) -Nu vreau sa aud de asa ceva...
(Bunicul) : Se va forma o echipa de medici care o va verifica timp de 48 de ore... Daca nu da niciun semn de viaţă va trebui sa avem o discuţie despre importanţa de a ajuta alţi oameni care aşteaptă pe lista de transplant.
(Amber) - Nu,  nu avem nici o discuţie cu nimeni....

Bună dragilor,  sper ca vă place si capitolul acesta scuzaţi-mi eventualele greseli,  ne vedem in capitolul 20 va puup si va iubesc.. 😄💋😍😍😍😘😘😘💖💖💖💖🎀🎀💙💓